Dreptul comerțului internațional

I. IMPORTANTA DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL

Problemele dreptului comertului international sunt deosebit de complexe, avand in vedere obiectul reglementarii, precum si exigentele promovarii unor solutii juridice care sa reflecte atat interesele tarilor dezvoltate, cat si pe cele ale tarilor in tranzitie la economia de piata.

Dreptul comertului international este o materie pluridisciplinara, un domeniu de conexiuni si interferente intre institutii si concepte care apartin mai multor componente ale dreptului privat.

II. NOTIUNI GENERALE ALE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL

II.1. NOTIUNEA DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL

|n doctrina juridica intalnim notiunea de “drept comercial international” sau de “drept international privat comercial”, insa Comisia specializata a Natiunilor Unite in acest domeniu a adoptat, la infiintarea sa, in 1966 denumirea de “drept comercial international“.

Definim dreptul comertului international ca fiind ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile comerciale si de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale.

Normele dreptului comertului international se situeaza la limita ordinii juridice nationale cu ordinea juridica internationala. Normele dreptului comertului international reglementeaza relatiile comerciale internationale, dar si relatiile de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale. Normele dreptului comertului international sunt atat norme de drept material, cat si norme de drept procesual, vizand arbitrajul din comertul international.

II.2. PRINCIPIILE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL

Raporturile comerciale internationale si de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationale fac obiectul dreptului comertului international, al unui ansamblu de principii si norme care structureaza juridic cadrul tranzactiilor comerciale internationale. La baza dreptului comertului international se afla un set coerent de principii, care se completeaza unele pe altele.

|n literatura de specialitate s-a atras atentia cu deosebire asupra principiilor:

II.2.1. PRINCIPIUL LIBERT~TII COMERTULUI

Charles Montesquieu atragea atentia ca “Libertatea comertului nu este un drept acordat negustorilor de a face ceea ce vor; aceasta ar insemna in adevar mai degraba robia lui”.

a. “Nu de restrictii”, ci “de incurajari si stimulari” in comert “avem trebuinta” arata Xenophon.

b. ”Privilegiile exclusive trebuie eliminate”

c. Libertatea de a revinde pentru a castiga. |n comertul international, ca in orice act de comert este esential sa se asigure libertatea de a revinde pentru a castiga. Libertatea de a revinde pentru a castiga presupune:

- dezvoltarea capacitatilor nationale pentru ca printr-o industrie proprie sa se poata vinde nu numai materii prime, ci si produse finite;

- un echilibru al balantei comerciale, asa incat exporturile sa depaseasca importurile;

- imprumuturile externe sa se faca in scopul productiei si nu consumului, astfel incat banii investiti sa produca profituri, nu pierderi.

d. Politica monopolista contravine principiului libertatii comertului.

e. Necesitatea unui control prin mijloace financiar-bancare:

- implica un anumit control al statului asupra activitatii de comert international, desfasurata de persoanele fizice si juridice. Mijloacele financiar-bancare de care dispune statul sunt: taxele si impozitele, licentele de import-export etc., care permit statului sa-si indeplineasca functiile in domeniu.

- liberatea comertului – importul si exportul – este asigurata prin taxe vamale moderate.

II.2.2. PRINCIPIUL CONCURENTEI LOIALE

Concurenta, in schimburile comerciale, a constituit dintotdeauna un factor de progres economic. Concurenta a avut un rol hotarator: in dezvoltarea mestesugurilor, in inflorirea unor localitati si chiar in dezvoltarea unor popoare si regiuni ale lumii.

a. Competitia pe piata – consta intr-o concurenta intre cei care exercita activitati asemanatoare. Concurenta comerciala este o confruntare in acele domenii si sectoare in care diversitatea agentilor economici este permisa, dar nu si in acelea care sunt sustrase concurentei, adica de confruntare pe plan economic, cu mijloace economice.

b. Domeniul concurentei comerciale internationale. |n comertul international, relatiile de competitie dintre diversi agenti economici vizeaza: atragerea de noi clienti, in conditiile mentinerii vechii clientele, cucerirea de noi piete pentru desfacerea marfurilor, in scopul declarat de realizare a unor profituri corespunzatoare. Concurenta, care tine de esenta relatiilor comerciale, imbraca mai multe forme, dintre care:

- concurenta loiala – este cand concurenta comerciala internationala se exercita in conformitate cu uzantele comerciale oneste, deci cu buna credinta in sensul respectarii normelor deontologice ale profesiei de comerciant;

- concurenta neleala – in conditiile liberalismului comercial si-au facut loc, in activitatea comerciala si industriala, acte si fapte contrare uzantelor cinstite generate de tendinta de a obtineprofituri cat mai mari cu orice mijloace;

- conventia anticoncurentiala – se intalneste in situatia prin care printr-un contract de sine statator sau printr-o clauza de neconcurenta inclusa in contract, debitorul se obliga, temporar, sa renunte la competitia pe piata intr-un anumit domeniu sau la o alta interdictie privind concurenta. Cand aceasta obligatie este incalcata, debitorul urmeaza sa fie supus raspunderii contractuale specifice. Conventia este acceptata numai daca sunt respectate: principiile libertatii comertului si libertatii conventiilor; ordinea publica si bunele moravuri.

c. Garantie a dezvoltarii comertului international. Concurenta loiala, principiu fundamental al dreptului comertului international, ca o expresie a liberalismului economic, exercita importante functii in evolutia relatiilor comerciale internationale:

- functia de garantare a desfasurarii economiei de piata;