Dreptul Comerțului Internațional

Contractele comerciale internaţionale se deosebesc net de raporturile extracontractuale care pot fi ocazionate, deşi numai marginal, de activitatea economică.

Totuşi întrucât anumite interferenţe între domeniile menţionate survin uneori, se impune să precizăm criteriile utilizate pentru a le putea separa.

Disocierea menţionată prezintă pe lângă interesul teoretic, contribuind la configurarea exactă a sferei raporturilor contractuale, de asemenea valoare practică fiindcă termenele de prescripţie extinctivă, precum şi legea aplicabilă fiecărui izvor de obligaţii pot fi diferite.

Delimitări în faza precontractuală

În acest stadiu preliminar, faptele şi actele juridice îndeplinite de participanţii la negocierile comerciale (reclamă, ofertă, refuz sau acceptare condiţionată) se situează în afara razei contractului precedându-i momentul încheierii.

În consecinţă subiectele de drept care au săvârşit un fapt ilicit în materia comerţului internaţional, în sarcina lor nu se poate naşte eventual decât o răspundere de natură delictuală.

Nici refuzul de contractare nu le angajează răspunderea, afară numai dacă se invocă o clauză de preferinţă sau o altă formă de antecontract care a fost încheiat.

Delimitări în faza executări obligaţiilor asumate

În acest stadiu pot lua naştere raporturi paralele cu obligaţia comercială, izvorâte din fapte ilicite conexe, astfel în cursul transportului, o explozie pe nava angajată de vânzător cu clauză CIF sau de cumpărător cu clauză FOB, poate să distrugă sau să degradeze marfa aflată la bord.

Asemenea dedublări de raporturi juridice ridică problema cumulului răspunderii contractuale (izvorâte în exemplul menţionat din chearter-party) şi răspunderea delictuală (născută din faptul ilicit civil). Se pune întrebarea dacă navlosantul are sau nu opţiune între aceste două modalităţi de a obţine despăgubiri.

Se impune o soluţie pragmatică menită să dea satisfacţie exigenţei vieţii comerciale, îndeosebi principiului previzibilităţii. În consecinţă despăgubirile ar urma să fie cerute în situaţii de felul celor arătate, exclusiv în temeiul contractului ce leagă părţile.

Delimitări în cazul nulităţii contactului

Caracterizarea raporturilor juridice consecutive anulării contractului necesită discuţii. O concepţie tradiţională le clasifică în domeniul extracontractual, pe când teza opusă le menţine în sfera contractuală.

În sensul arătat s-a decis că în lipsa unui contract valabil de comerţ internaţional, dacă vânzătorul a efectuat livrarea mărfii aşa cum s-a angajat, cumpărătorul este obligat în conformitate cu principiul îmbogăţirii fără justă cauză să plătească valoare echivalentă preţului curent, altfel pus jurisprudenţa pare fidelă soluţiei clasice.

Momentul încheierii contractului de comerţ internaţional

Tipic pentru contractul comercial internaţional este încheierea acestuia prin corespondenţă, altfel spus “între persoane depărtate” aşa cum prevede art. 35 din Codul Comercial. Negocierea prin scrisori, telefon, fax, între parteneri din ţări diferite separă locul şi data ofertei de locul şi data acceptării, implicând pe lângă decalajul temporar dintre cele două manifestări de voinţă, riscurile transmiterii comunicărilor la distanţă.

Contractul negociat prin corespondenţă poate fi socotit ca încheiat în momentul când are loc: emisiunea voinţei acceptantului; expedierea răspunsului acestuia, soluţie adoptată îndeosebi în sistemul common low şi sistemul american; recepţia corespondenţei de către propunătorul ofertei (ofertant); informarea acestuia asupra conţinutului comunicării pe care a primit-o.

Legiuitorul român a înlăturat atât sistemul emisiunii cât şi pe cel al expedierii acceptării.

Potrivit art. 35 din Codul Comercial care enunţă regula de generală aplicare în materie comercială, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea a ajuns la cunoştinţa persoanei care a propus oferta sau a autorului comenzii. Legea priveşte aşadar ca decisivă informarea acestei părţi. Prin derogare de la regula generală menţionată de art. 36 din Codul Comercial se devansează momentul încheierii contractului făcându-l să coincidă cu data executării obligaţiilor pe care le implică, anterior comunicării actului de acceptare.