Dreptul de proprietate publică

1. Prezentare generala

Conform prevederilor art. 136, alin.2 din Constitutie, proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale (comunei, orasului, municipiului si judetului). Din acest text de lege razulta ca subiecte ale dreptului de proprietate pblica sunt numai unitatile administtrativ-teritoriale si statul.

Spre deosebire de alte subiecte de drept, statul si unitatile administrativ-teritoriale, pe langa faptul ca sunt persoane juridice – subiecte de drept privat, sunt in primul rand subiecte de drept public – puratoare ale atributiilor de autoritate. Aceasta dubla calitate le confera aptitudinea de a fi singurii titulari ai unui frept de proprietate cu un regim juridic diferit fata de cel comun: dreptul de proprietate publica.

Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica sunt prevazute in Constitutie, legi organice si legi ordinare. In alin.3 al art. 136 din Constitutie se prevede ca „Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental precum si alte bunuri stabilite de legea organica fac obiectul exclusiv al proprietatii publice”.

Legea fondului funciar in art. 5 enumera categoriile de terenuri ce formeaza obiectul dreptului de proprietate publica: „terenurile pe care sunt amplasate constructii de interes public, piete, caile de comunicatie, parcuri publice, porturi si aeroporturi, terenurile cu destinatie forestiera,albiile raurilor si fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fondul apelor maritime interioare si ale marii teritoriale, tarmurile Marii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervatii naturale si parcuri nationale, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apararii si pentru alte folosinte care, potrivit legiisunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public”.

Aplicand criteriul apartenentei la domeniul public asupra tuturor bunurilor care prin natura lor sunt destinateuzului ori interesului public, Legea fondului funciar creeaza posibilitatea ca, prin schimbarea destinatiei sale, un bun ce alcatuieste obiectul dreptului de proprietate privata sa poate constitui obiectul dreptului de proprietate publica.

In art. 476 - 478 al Codului civil este enumerata o serie de bunuri ce alcatuiesc obiectul dreptului de proprietate publica, printre care se afla bunuri ca:

• drumurile mari si mici, precum si ulitele care sunt sarcina satului;

• fluviile si raurile navigabile sau plutitoare;

• tarmurile, adaugirile catre mal pe locurile de unde s-a retras apa marii;

• porturile naturalesau artificiale;

• malurile unde se trag vasele;

• averile vacante.

2. Notiune. Obiect. Continut

Din punct de vedere terminologic exista diferente intre prevederile constitutionale, care se refera la proprietate publica si dispozitiile Legii fondului funciar nr.18/1991, care utilizeaza termenul de domeniu public , ceea ce a dat nastere intrebarii daca acesti termeni sunt echivalenti.

Pornind de la constatarea ca textele art. 475 – 478 C.civ. folosesc expresia domeniu public cat si din cel privat, in doctrina antebelica s-a spus ca intelesul trebuie sa fie acela de bunuri domeniale sau de domeniu al statului, care cuprinde toate bunurile proprietatea statului, indiferant de categoria careia ii apartin.

Notiunile de domeniu public si proprietate publica sunt echivalente, prima nefacand altceva decat sa determine bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publica.

Diferentele de regim juridic – numai bunurile proprietate publica sunt inalienabile, nu si cele pe care statul le stapaneste in regim de drept privat, si imprejurarea ca proprietatea publica nu se defineste doar prin rapoarte la titularul ei, ci si prin afectatiunea bunurilor folosintei publice, se opun de asemenea, opicniei citate .

In concluzie, intre notiunea de proprietate publica si domeniu public exista identitate, legile ordinare neputand sa utilizeze termenii public si privatcu un alt inteles decat cel dat de legiuitorul constituant. Regimul juridic identic preconizat de dispozitiile constitutionale, care se refera la proprietatea publica si de cele ale Legilor nr 18/1991 si nr. 215/2001, nu poate conduce decat al concluzia ca suntem in prezenta a doi termeni cu acelasi inteles.

Textului Codului civil privind enumerarea bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate publica au fost considerate ca lipsite de claritate si imprecise, deoarece sunt incluse printre aceste bunuri si unele asupra carora este constituit un drept de proprietate privata.