Dreptul European al Concurenței

Analiza conceptului de …

1. Semnificaţia generică şi specifică a concurenţei.

2. Clasificarea – felurile concurenţei:

a. Concurenţa ilicită (neloială, interzisă sau abuzivă);

b. Concurenţa licită (loială)

3. Domeniile deschise concurenţei şi domeniile interzise concurenţei.

În sens generic prin concurenţă sau competiţie se înţelege o întrecere între cel puţin 2 persoane fizice sau juridice, care trebuie să desfăşoare activităţii similare şi să aibă acelaşi ţel comun. Regulile impuse şi acceptate în viaţa normală sau de toate zilele sunt transferate şi în domeniul comercial/economic.

Concurenţa în sens comercial şi economic înseamnă lupta dusă atât pe plan intern, cât şi internaţional, între agenţii economici pe de-o parte, între aceştia şi comercianţi sau numai între comercianţi în scopul realizări de profituri cât mai mari, ca urmare acaparări unor segmente tot mai largi de piaţă şi în consecinţă a sporiri volumului de afaceri. Elemente ce rezultă din definiţie:

- trebuie să existe o confruntare între subiecţii care desfăşoară activităţi economice sau de comerţ;

- între aceşti subiecţii trebuie să existe o tendinţă comună – obţinerea unor beneficii cât mai mari;

- între aceştia trebuie să existe o adversitate;

- fiecare dintre operatori de pe piaţă trebuie să urmărească acapararea unor segmente cât mai mari de pe piaţă şi implicit a clientelei.

Clasificarea concurenţei:

I. concurenţa: - licită (legală, normală, cinstită);

- ilicită (incorectă, nelegală).

În Legea 11/1991 în art 1 se precizează: Comercianţii sunt obligaţi să-şi desfăşoare activitatea cu bună credinţă, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale.

În Legea 21/1996 – legea concurenţei, în art 1 se prevede: prezenta lege are drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial, normal în vederea promovări intereselor consumatorilor.

Cele 2 reguli instituite în Legea 11 şi Legea 21 au la bază prevederile constituţionale – art 134 Const.

În legătură cu concurenţa loială în UE există şi conceptul de concurenţă eficace (eficientă).

II. concurenţa – admisă;

- interzisă

În art 1 alin 4 din Legea 21/1996 se arată că prezenta lege nu se aplică pieţii munci şi relaţiilor de muncă, la litera b – nu se aplică pieţei monetare şi pieţei titlurilor de valoare. Concurenţa mai este interzisă în relaţiile dintre comercianţii şi prepusul său.

III. concurenţa – abuzivă.

21.X.2009 Curs 2

Dreptul concurenţei, ca ramură a sistemului de drept din România

1. Noţiunea dreptului concurenţei şi teoriile cunoscute în doctrină.

2. Obiectul dreptului concurenţei.

3. Principiile dreptului concurenţei.

4. Delimitarea dreptului concurenţei de alte ramuri de drept.

5. Dreptul european al concurenţei ca ramură a dreptului a sistemului UE.

Pentru existenţa unei ramuri de drept se cere a fi îndeplinite condiţiile:

- să existe un obiect de reglementare distinct şi care să aibă un impact social, politic sau economic;

- să existe suficiente reglementări juridice în domeniul respectiv care sunt deja elaborate şi care să fie adunate într-o singură ramură de drept;

- să existe un cadru instituţional format sau în curs de formare, care să se ocupe de punerea în practică a ramuri juridice respective;

- să existe o doctrină şi o jurisprudenţă formată, adică o cauzistică pe care specialiştii din acest domeniu să o comenteze;

- să existe o finalitate economico-socială a acestei ramuri de drept.

Cu privire la conceptul de concurenţă:

- această ramură cuprinde atât dispoziţiile al căror scop reprimarea concurenţei neloiale, cât şi pe cele care au ca obiect restricţiile concurenţei (concurenţa interzisă);

- în sens restrâns s-a susţinut în doctrină că dreptul concurenţei se reduce doar la normele care reglementează concurenţa neloială;

- în afară de normele la care s-a făcut referire înainte, dreptul concurenţei cuprinde şi normele cu privire la practicile anti-concurenţiale, precum şi pe cele de concurenţă abuzivă din domeniul comercial.

Potrivit acestor teorii, nu trebuie să lipsească nici normele referitoare la subiecţii care participă la competiţie şi nici cele care privesc semnele distinctive, ce ţin de proprietatea intelectuală (în leg cu tezele).

Prin dreptul concurenţei se înţelege ansamblul de reglementări destinate să asigure în raporturile de piaţă interne şi internaţionale, existenţa şi exerciţiul normal al competiţiei dintre agenţii economici între comercianţi, în lupta pentru câştigarea, extinderea şi păstrarea clientelei.

Trăsăturile dreptului concurenţei:

- este o ramură de drept specifică economiei, pt că are o finalitate economică;

- este o ramură de drept pluridisciplinară – preia importante instituţii din dreptul public (dr administrativ, civil, penal);

- este un drept intervenţionist – intervin normele, atunci când concurenţa nu se desfăşoară la parametri normali.

Delimitarea dreptului concurenţei de alte ramuri de drept:

1) dreptul concurenţei are strânse legături cu dreptul civil – majoritatea practicilor restrictive sau abuzive de concurenţă sunt rezolvate pe calea acţiunilor civile;

2) cu dreptul penal;

3) cu dreptul comercial – relaţii dintre comercianţi, dintre comercianţii şi consumatori şi dintre comercianţii şi prepuşi lor;

4) dreptul consumatorului.

Principiile dreptului concurenţei:

1. principiul liberei concurenţei – art 134 Const – constă în libertatea fiecărui agent economic de a-şi stabili strategia, momentul când intră sau iese de pe piaţă, precum şi mijloacele pe care le consideră potrivite pt câştigarea competiţiei;

2. principiul etici concurenţiale – art 1 din Legea 11 şi art 2 din L 21/1996;

3. principiul eficacităţii – toate normele dreptului concurenţei sunt subordonate exclusiv obiectivelor economice exercitate de operatorii de pe piaţă.