Dreptul Familiei

Stabilirea paternităţii din afara căsătoriei prin recunoaştere 69

Stabilirea paternităţii copilului din afara casătoriei prin acţiune

în justiţie

71

VI. OBLIGAŢIA LEGALĂ DE ÎNTREŢINERE

76

Caractere juridice 76

Persoanele între care există obligaţia legală de întreţinere 79

Ordinea în care se datorează întreţinerea 79

Condiţii generale ale obigaţiei de întreţinere 80

Modalităţi de excutare a obligaţiei legale de întreţinere 82

Stingerea obligaţiei de întreţinere 82

Obligaţia legală de întreţinere între soţi 84

Obligaţia legală de întreţinere între foştii soţi 85

Obligaţia de întreţinere între părinţi şi copii 86

10. Aspecte procesuale privind obligaţia legală de întreţinere 88

BIBLIOGRAFIE

90

I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

NOŢIUNEA DE FAMILIE

În vechiul drept roman, familia desemna un grup larg de persoane libere şi sclave, care locuiau în acelaşi domus şi care se aflau sub puterea aceluiaşi pater familias.

Din această familie făceau parte: soţia căsătorită cum manu, fiii cu soţiile lor, fiicele şi nepoatele până la căsătoria cum manu. Ulterior, familia patriarhalaă s-a extins, incluzând şi persoanele adoptate şi copiii legitimaţi (adoptaţi sau adrogaţi). Dreptul familiei recunoaşte familia agnatică din dreptul roman, bazată pe rudenia de sânge. Familia agantică e cea de mai sus (rudenii prin bărbaţi – poter).

Conceptul de „familie” poate fi analizat pe mai multe coordonate:

biologic – familia se raportează dintre bărbat şi femeie şi procreare

sociologic – familia reprezintă o formă de relaţii sociale dintre persoanele unite între ele prin căsătorii, filiaţii sau rudenie;

juridic – familia desmnează grupul de persoane între care există relaţii sociale reglementate de norme juridice.

În cadrul dreptului familiei nu există o definiţie a familiei. Potrivit art. 1, alin. 3, C. fam., „familia are la bază căsătoria liber consimţită între soţi”.

Prin urmare, în sens larg, prin „familie” înţelegem totalitatea persoanelor care descind dintr-un center comun, în linie dreaptă sau colaterală, precum şi soţii acestora.

În sens restrâns familia cuprinde pe soţi şi copiii lor minori. Aceasta este accepţiunea luată în considerare de dreptul familiei.

2. FUNCŢIILE FAMILIEI

Familia îndeplineşte următoarele funcţii

funcţia de perpetuare a speciei umane – familia are o bază biologică, deosebirea şi atracţia între sexe, care stă la temelia uniunii dintre un bărbat şi o femeie; copiii în familie având un factor de echilibru;

funcţia economică – este expresia comunităţii de bunuri a soţilor, a obligaţiei de întreţinere între soţi, părinţi–copii. Această funcţie derivă din raporturile patrimoniale care fac obiectul divorţului.

funcţia educativă – familia joacă un rol important în formarea unei persoane, în dezvoltarea ei morală şi fizică, integrarea în societate, învăţătură şi pregătire profesională. O serie de factori influenţează o persoană:

relaţiile dintre membrii familiei;

trăinicia şi profunzimea sentimentelor dintre părinţi;

comportamentul membrilor familiei faţă de persoane din afara familiei.

Familia reprezintă punctul de plecare pentru copil, etapa cea mai importantă în formarea personalităţii.

funcţia de solidaritate familială – izvorăşte din relaţiile de familie, relaţii de afecţiune. Relaţiile de familie se bazează pe prietenie şi afecţiune între membrii ei, care sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin material şi moral.(art.2).

3. DEFINIŢIA DREPTULUI FAMILIEI

Totalitatea relaţiilor personale şi patrimoniale născute din căsătorie, filiaţie, adopţie sau alte reglementări asimilate de lege relaţiilor de familie, reglementate de norme juridice alcătuiesc dreptul familiei.

Dreptul familiei reglementeză raporturile existente între membrii unei familii, precum şi cele dintre aceştia şi alte persoane.

4. OBIECTUL DE REGLEMENTARE al dreptului familiei este alcătuit din:

raporturi de căsătorie: norme juridice care preved încheierea căsătoriei, norme juridice care reglementează raporturile personale şi matrimoniale dintre soţi, desfacerea sau desfiinţarea căsătoriei.

raporturi rezultate din rudenie

raporturi bazate pe rudenia de sânge (raporturi de filiaţie) între mai multe persoane – rudenie în linie dreaptă şi rudenie în linie colaterală – norme juridice care reglementează filiaţia faţă de mamă, filiaţia faţă de tată, situaţia legală a copilului din căsătorie şi din afara căsătoriei.

raporturi bazate pe rudenia civilă – raporturi de adopţie – norme juridice care reglementează încuviinţarea adopţiei, raporturile personale şi patrimoniale izvorâte din adopţie, nulitatea şi desfacerea adopţiei.

raporturi privitoare la ocrotirea părintească – norme juridice care reglementează drepturile şi obligaţiile ce le revin părinţilor pentru realizarea şi apărarea intereselor copiilor lor minori, norme juidice relative la creşterea şi educarea copiilor, sancţiunile care intervin.

raporturile asimilate de lege raporturilor de familie: norme juridice care reglementează tutela, curatela minorilor; normele juridice care prevăd plasamentul familial (Legea 272/04), raporturile născute dintre foştii soţi.

Nu intră sub incidenţa dreptului familiei raporturile născute din concubinaj, logodnă, succesiune.

Alături de obiectul de reglementare (relaţiile interumane cu caracter complex), metoda de reglementare face din dreptul familiei o ramură de drept distinctă în cadrul sistemului de drept.

5. METODA DE REGLEMENTARE se caracterizează fie prin egalitatea părţilor în raport de dreptul familiei – egalitatea dintre soţi, fie prin subordonarea părţilor – raporturile dintre părinţi şi copii.

Totodată, dreptul familiei se caracterizează şi prin metoda reglementării unui statut legal (instituţia căsătoriei).