Dreptul Familiei

Noţiunea juridică de familie are la bază fenomenul social complex care este familia.

Din perspectivă socială, familia este universală şi permanentă. Chiar dacă funcţiile sale au evoluat în diverse etape, aceasta rămâne un element natural şi fundamental al societăţii (articolul 10 din Pactul internaţional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale).

Concepţia socială cu privire la familie este puternic influenţată de religie, tradiţie, factori de ordin geografic, economic şi cultural, de educaţie şi de mentalităţi. Toate aceste elemente îşi pun amprenta asupra reglementării juridice a familiei. De aici rezultă o mare diversitate a normelor de drept în materie. Recunoscând importanţa acestor factori, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat în numeroase rânduri importanţa marjei de apreciere de care se bucură statele în garantarea dreptului la relaţii de familie.

Mai departe, la nivelul fiecărei societăţi, relaţiile de familie sunt influenţate de concepţia individuală, de diversitatea tipologiilor umane, de temperamente şi de experienţele fiecărui membru al său. De aceea, în doctrina recentă s-a arătat că este mai corect să vorbim despre familii decât despre familie.

Explicaţia permanenţei şi universalităţii familiei se explică şi prin funcţiile pe care le îndeplineşte:

a) funcţiile colective

Chiar dacă importanţa acestor funcţii este variabilă în diverse societăţi şi timpuri, familia a îndeplinit şi îndeplineşte roluri de natură: demografică, educaţională, culturală (este fundamentală importanţa acesteia în transmiterea valorilor umane) şi economică. Pentru ocrotirea acestor valori sociale, dreptul a acordat întotdeauna o atenţie specială familiei, iar majoritatea normelor din această materie au caracter imperativ. Chiar şi în dreptul internaţional privat, acestea sunt, în general, de ordine publică. Pentru a produce efecte juridice, modificările din viaţa de familie a fiecărui individ trebuie realizate cu respectarea condiţiilor de formă cerute de lege (de exemplu încheierea căsătoriei, divorţul, recunoaşterea de filiaţie atunci când nu rezultă din lege, adopţia, etc.). Totuşi, în anumite cazuri, o situaţie de fapt produce efecte juridice (de exemplu concubinajul sau luarea unui copil spre creştere fără îndeplinirea formalităţilor cerute de lege), dar efectele acesteia sunt limitate, incomparabil mai restrânse decât cele produse de situaţiile juridice.

b) funcţiile individuale

Familia este importantă nu numai pentru societate, ci şi pentru fiecare individ. Relaţiile de familie asigură un refugiu în care fiecare găseşte intimitate, solidaritate, stabilitate, puterea de a depăşi eşecurile, bucurie şi împlinire. De aceea, dreptul la relaţii de familie este un drept fundamental al omului (art. 8 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 26 alin. 1 din Constituţia României, art. din Constituţia europeană)

Din analiza jurisprudenţei recente a Curţii Europene a Drepturilor Omului rezultă o accentuare a dimensiunii private a relaţiilor de familie în defavoarea laturii de ordine publică. Dar, în acelaşi timp, se observă o intensificare a adoptării de reglementări de ordine publică, imperative, în anumite domenii ale relaţiilor de familie, de exemplu în ceea ce priveşte protecţia copilului. Acestea se explică prin caracterul complex al domeniului familiei ca realitate juridică şi prin aceea că nu există soluţii generale în această materie.

Definiţia familiei ca realitate juridică

Datorită caracterului său complex, este foarte greu de realizat o definiţie a familiei din punct de vedere juridic. De aceea, ne vom rezuma a enumera categoriile de relaţii de familie ce intră sub protecţia art. 8 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Prin relaţii de familie in sensul articolului 8 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se înţeleg in primul rând relaţiile de familie rezultând din familia nucleara, respectiv relaţiile bazate pe căsătoria intre persoane de sex diferit si relaţiile dintre părinţi si copii. In principiu, concepţia Curţii cu privire la viata de familie este una traditionala. Astfel, refuzul autoritatilor de a inregistra drept tata al unui copil conceput prin metoda inseminarii artificiale pe partenerul transexual al mamei nu constituie o violare a rticolului 8.