Dreptul familiei cu întrebări de evaluare

NOŢIUNI GENERALE DESPRE FAMILIE

1.1. Noţiunea de familie

Familia reprezintă o realitate sociologică datorită comunităţii de viaţă dintre membrii ei uniţi prin raporturi de căsătorie, rudenie şi adopţie, o realitate biologică prin uniunea dintre bărbat şi femeie şi prin procreare şi o realitate juridică datorită reglementării de către legiuitor a relaţiilor care se stabilesc între membrii unei familii.

Cuvântul familie provine din latinescul familia, -ae care reprezenta în dreptul roman grupul de persoane libere şi de sclavi supuşi lui pater familias locuind în acelaşi domus.

În sens larg, familia reprezintă ansamblul persoanelor unite prin căsătorie, filiaţie, adopţie şi rudenie rezultată dintr-o descendenţă cu un autor comun (familia patriarhală).

În sens restrâns, familia este formată din soţi şi copiii lor minori (familia conjugală sau nucleară).

Din perspectivă sociologică, s-a observat în timp o evoluţie a familiei de la cea patriarhală la cea nucleară – în secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea, la cea monoparentală (formată dintr-unul sau mai mulţi copii şi un singur părinte divorţat, separat în fapt, văduv sau necăsătorit) – la sfârşitul secolului XX şi chiar la menajul unei singure persoane (ca rezultat al unei opţiuni personale sau ca urmare a divorţului sau decesului unuia dintre soţi). Aşadar, “legea restrângerii continue a familiei” a lui E. Durkheim trebuie combinată cu “principiul pluralităţii tipurilor de familie” al juristului francez M.J. Carbonnier, având în vedere că în acelaşi stat pot exista în acelaşi timp mai multe tipuri de familie numite modele alternative de viaţă.

În sens juridic, familia reprezintă grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii care izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie şi alte raporturi asimilate relaţiilor de familie.

Legiuitorul nu oferă o definiţie unică şi constantă a familiei, aceasta având un grad de cuprindere diferit în actele normative, în funcţie de interesul care se urmăreşte a fi protejat.

Astfel, există două noţiuni de familie, cea de drept comun, în sensul Codului familiei, formată din soţi şi copii lor minori, şi cea specială, în sensul altor acte normative, de exemplu, în Legea locuinţei nr. 114/1996, familia este formată din soţi, copii şi părinţii soţilor care gospodăresc şi locuiesc împreună.

1.2. Funcţiile familiei

Funcţiile familiei sunt următoarele:

1. funcţia de perpetuare a speciei umane, datorită uniunii dintre bărbat şi femeie şi procreării;

2. funcţia economică, concretizată prin ducerea în comun a gospodăriei casnice şi prin comunitatea de bunuri a soţilor;

3. funcţia educativă, exprimată prin îndatorirea părinţilor de a creşte copilul, de a se îngriji de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia;

4. funcţia de solidaritate socială, membrii unei familii fiind datori să-şi acorde sprijin material şi moral reciproc.

Bibliografie:

1. Bacaci Al., Hageanu C., Dumitrache V., Dreptul familiei, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005;

2. Cocoş Şt., Dreptul familiei, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003;

3. Filipescu I. P., Tratat de dreptul familiei, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000;

4. Lupşan G., Dreptul familiei, Ed. Junimea, Iaşi, 2001;

5. Banciu M., Dreptul familiei, Ed. Argonaut, Cluj Napoca, 1998;

6. Florian E., Dreptul familiei, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997;

7. Albu I., Dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975;

8. Popescu T. R., Tratat de dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1965;

9. Codul familiei.

Întrebări de evaluare:

1. Ce categorii de persoane sunt incluse în noţiunea de familie, potrivit Codului familiei?

2. Care sunt funcţiile familiei?

SECŢIUNEA II

NOŢIUNI GENERALE DESPRE DREPTUL FAMILIEI

2.1. Definiţia dreptului familiei

Dreptul familiei reprezintă acea ramură de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementează raporturile personale şi patrimoniale care izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie şi raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie, în scopul ocrotirii şi întăririi familiei.

2.2. Obiectul de reglementare a dreptului familiei

Dreptul familiei reglementează raporturi de familie, împărţite în:

- raporturi de căsătorie;

- raporturi de filiaţie;

- raporturi de adopţie;

- raporturi privind pcrotirea părintească;

- unele raporturi asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie (ex.: obligaţia de întreţinere dintre foştii soţi, relaţii privind tutela, curatela şi interdicţia judecătorească, măsuri de protecţie specială a copiluilui).

Dreptul familiei nu reglementează concubinajul, logodna şi raporturile succesorale.

2.3. Locul dreptului familiei în sistemul de drept

În legătură cu poziţia dreptului familiei în sistemul de drept au existat două opinii:

a) potrivit unei opinii, existentă înainte de intrarea în vigoare a Codului familiei (când relaţiile dintre membrii unei familii erau reglementate în Codul civil din 1865, cartea I – “Despre persoane”, în prezent abrogată), dreptul familiei reprezenta o instituţie a dreptului civil şi nu o ramură de sine stătătoare.

b) potrivit altei opinii, apărută o dată cu intrarea în vigoare a Codului familiei la 1954, dreptul familiei este o ramură distinctă de drept. Argumentele aduse în sprijinul acestei opinii au fost următoarele: - dreptul familiei are un obiect propriu de reglementare – raporturile de familie; - dreptul familiei are o metodă proprie de reglementare: metoda egalităţii între soţi, metoda subordonării dintre părinţi şi copii, metoda reglementării unui statut legal pentru instituţia căsătoriei; - calitatea subiectelor este una specială: părinte-copil, soţ-soţie, adoptat-adoptator, rudă sau afin; - drepturile sunt predominant nepatrimoniale, - normele juridice sunt predominant imperative.