Dreptul Mediului

Încă de la începutul existenţei sale, din nevoia de a-şi asigura supravieţuirea, omul a încercat să domine natura, să o modeleze astfel încât să poată folosi, în beneficiul său, toate bogăţiile naturale. Dacă, la început, tehnicile primitive de exploatare ca şi numărul relativ redus al populaţiei nu au produs mari prejudicii naturii, cu timpul exploatare iraţională a resurselor a generat o criză ecologică din ce în ce mai profundă.

Abia în cea de-a doua jumătate a secolului XX, oamenii de ştiinţă, în special ecologiştii, au început să analizeze cauzele profundelor mutaţii care puteau fi observate în natură şi aveau efecte nefast asupra condiţiilor de viaţă şi asupra calităţii acesteia.

Potrivit primelor estimări, principalele cauze ale crizei ecologice sunt explozia demografică şi dezvoltarea, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, a civilizaţiei industriale.

S-a constatat că, în ultimii 50-60 de ani, producţia industrială a crescut vertiginos iar consumul de energie s-a mărit, în medie, de 30 de ori. Industria, transporturile, activităţile militare, emisiile radioactive şi chimizarea agriculturii - ca să amintim doar câteva activităţi - sunt, pe de o parte, o expresie a progresului omenirii, a bunăstării generale, dar, pe de altă parte, contribuie intens la poluarea atmosferei care, pe lângă acţiunea ei nefastă asupra vieţuitoarelor, determină şi încălzirea Terrei.

Creşterea emisiilor de bioxid de carbon, ca şi a altora gaze determină formarea aşa-zisului ”efect de seră”, care, după cum se estimează, va genera o creştere, în următorii 50 - 100 de ani, cu 3 grade Celsius a temperaturii, ceea ce va duce la topirea gheţurilor şi, în consecinţă, la creşterea nivelului mărilor şi oceanelor, la inundarea litoralului aflat la nivelul mării ş.a.m.d.

Aceste schimbări climaterice (climatice), cauzate de „efectul de seră”, determină dispariţia unei însemnate părţi a animalelor şi plantelor existente.

Conform estimărilor unor oameni de ştiinţă, peste un milion de specii vor dispărea până în anul 2050. Alţi specialişti consideră că aceste evaluări sunt mai degrabă „optimiste”, încălzirea globală fiind, în realitate, chiar mai periculoasă decât terorismul internaţional.

Cantităţile tot mai mari de gaze poluante emise, în special de fabricile şi uzinele din ţările puternic industrializate, înrăutăţesc tot mai mult situaţia. Folosirea, în continuare, în ritmul actual a unor combustibili fosili ca ţiţeiul, cărbunele şi gazele naturale va face ca până în anul 2050 o treime din toate formele de viaţă actuale să fie condamnate la dispariţie.

Grupul mondial de reasigurări SWISS RC a întocmit un studiu care demonstrează că, din cauza fenomenului de încălzire a climei la nivel global, companiile de asigurare vor trebui să facă faţă anual unor cereri de despăgubiri cu o valoare de 30-40 miliarde de dolari, aproximativ echivalentul unui atac terorist de mărimea celui de la World Trade Center. Iată de ce, din ce în ce mai mulţi specialişti consideră că problemele de mediu surclasează terorismul şi devin principala ameninţare a secolului XXI. Oamenii de ştiinţă, care se aşteaptă la o intensificare a fenomenului de încălzire globală, prognozează pentru anumite

1regiuni furtuni puternice, valuri de căldură, inundaţii, tornade şi cicloni, în timp ce alte regiuni vor fi afectate de ger sau secetă. „Nivelul apelor va continua să crească, calotele glaciare se vor retrage, iar ariile acoperite de zăpadă se vor restrânge”, se arată în studiul menţionat. În consecinţă, este necesar să se treacă urgent de la actuala formă de economie, bazată pe combustibili fosili, la o economie bazată pe energii nepoluante.

Protecţia şi regenerarea atmosferei este asigurată, după cum se ştie, de fotosinteză. Dar, dacă în anul 1960 suprafaţa Terrei era încă în proporţie de 25 % acoperită de păduri, în anul 1975 suprafaţa împădurită scăzuse la o cincime, iar în anul 2000 s-a ajuns deja la o şesime. Anual, pe Terra se defrişează 11 milioane de hectare de pădure. Pentru obţinerea unor profituri uriaşe, în zona tropicală dispar 50 hectare de pădure pe minut. Acest lucru nu numai că influenţează negativ calitatea atmosferei, dar, în acelaşi timp, scade fertilitatea şi umiditatea solului, ceea ce duce, în final, la extinderea deşerturilor.

În procesul de ansamblu al producţiei sociale fondul forestier reprezintă o resursă naturală de mare preţ, datorită materiilor prime pe care le furnizează, posibilităţilor de regenerare pe cale naturală şi a multiplelor servicii de protecţie, conservare şi ameliorare aduse mediului natural. Ca izvor al unui sistem complex de factori naturali necesari vieţii economice şi sociale, pădurea influenţează, în mod favorabil, clima şi solul, reţeaua hidrografică constituind un mediu prielnic pentru faună şi floră. Pe lângă toate acestea, pădurea rămâne o veritabilă “fabrică de oxigen” şi spaţiul favorabil unei activităţi turistice foarte intense. Anual, un hectar de pădure eliberează circa 30 tone de oxigen şi reţine o mare cantitate de pulberi şi praf. Întreţinută corespunzător pădurea este, fără prea mari investiţii, cel mai eficace depoluator pentru apă şi aer.

O alta problemă majoră o constituieUNIVERSITATEA INDEPENDENTĂ

TITU MAIORESCU

- CATEDRA DE DREPT -