Dreptul Mediului

NOŢIUNI GENERALE

ASUPRA

DREPTULUI MEDIULUI

Noţiunea de mediu înconjurător este una din noţiunile fundamentale care stă la baza ecologiei.

Termenul de “ecologie” vine de la grecescul oikos - loc de trai, adăpost, mediu de viaţă.

În literatura de specialitate “mediul înconjurător” reprezintă ansamblul factorilor ecologici în conjunctura cărora activitatea umană a provocat modificări profunde, de cele mai multe ori ireversibile.

Această definiţie are profunde semnificaţii metodologice şI decizionale, reflectate în reglementările legislaţiei ecologice.

În literatura juridică de specialitate şI în reglementările existente în diferite state, precum şI în unele documente ale organizaţiilor internaţionale se utilizează în acelaşi timp cu noţiunea de mediu înconjurător, expresiile “mediu biologic”, “mediu ambiant” sau “mediu uman”.

Legiuitorul român atunci când se referă la mediul înconjurător se referă la:

“ansamblul de condiţii şI elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şI subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şI anorganice, precum fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, inclusiv valorile materiale şI spirituale.”

POLUAREA ŞI IMPLICAŢIILE EI

Cuvântul “poluare” vine din latină unde polluore = a pângări, a murdări.

actuala lege a protecţiei mediului exemplifică “poluarea” ca fiind “orice introducere de către om în mediu, direct sau indirect, a unor substanţe ori energii cu efecte vătă mătoare, de natură să pună în pericol sănătatea omului, să prejudicieze resursele biologice, ecosistemele şI proprietatea materială, să diminueze beneficiile, să împiedice alte utilizări legitime ale mediului.”

Prin “poluant” în sensul legii 137/95 se înţelege “orice substanţă solidă, lichidă, sub formă de gaz, de vapori sau formă de energie(radiaţii electromagnetice, ionizantă, termică, fonciă sau vibraţii, care introdusă în mediu modifică echilibrul constituenţilor acestuia şI al organismelor vii şI aduce daune bunurilor materiale.”

Poluantul este un factor care aflat în mediu în cantităţi ce depăşesc limita de toleranţă a uneia sau a mai multor specii de vieţuitoare, împiedică înmulţirea sau dezvoltarea normală a acestora, printr-o acţiune toxică.

a. FACTORII POLUĂRII MEDIULUI

1. Dezvoltarea economică;

2. Înmulţirea populaţiei globului;

3. Aspiraţia generală spre bunăstare;

4. Reziduurile radioactive datorate experienţelor nucleare şI centalelor atomice;

5. Folosirea pesticidelor în exces pe suprafeţele agricole, fără a ţine cont de cerinţele privind perioada degradării şI remanenţa lor. Spălate de ploe ele ajung în pânza freatică, în circuitul natural al apei - cel mai important cărăuş al poluanţilor; deversate în râurile interioare ajung în fluviile internaţionale afectând crestele şI resursele biologice (fără faună) ale platoului continental.

6. Fenomenul subdezvoltării în anumite zone ale lumii, poluarea fiind considerată “fiică a mizeriei şI penuriei”.

7. Războaiele locale şI industriile de război care în prezent provoacă mari dezechilibre ecosistemelor şI care, prin potenţialitatea extinderii lor, a transformării într-o conflagraţie mondială pot să pună sub semnul incertitudinii însăşi supravieţuirea speciei umane.

8. Modul de viaţă urban - reziduuri industriale şI menajere;

9. Agricultura intensivă şI industrializată - cel mai poluat este solul;

10. Transporturile.