Dreptul Mediului

I NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1. Noţiunea de mediu Termenul de mediu a fost folosit începând din sec. al XIX-lea în sens biologic, ca ambianţă naturală a vieţuitoarelor. Ulterior în domeniul geografiei este definit ca spaţul locuit şi influenţat de om. Noţiunea de mediu este caracterizată în literatura juridică ca fiind o noţiune cameleon, deoarece cunoaşte numeroase valenţe, fiind utilizată şi în limbajul comun având înţelesuri mai mult sau mai puţin diferite. Mediul poate fi văzut ca un ansamblu de factori naturali sau creaţi prin activităţi umane care acţionează asupra condiţiilor de viaţă şi existenţă ale omului sau societăţii. În doctrină şi legislaţie au fost utilizate în acelaşi timp, noţiunile de: mediu, mediu înconjurător, mediu ambiant, mediu uman uneori, ca variante ale primei noţiuni, alteori exprimând sensuri diferite ale acesteia. Actualmente este folosită denumirea „mediu” şi nu aceea de „mediu înconjurător” care este considerată a fi pleonastică. Unii specialişti definesc mediul ca fiind „totalitatea lucrurilor, fenomenelor, influenţelor, de natură să cauzeze schimbări de diferit ordin în activitatea umană şi a omului însuşi, precum şi cele ce nu provoacă influenţă şi nu pot fi influenţate de om, dar formează un anturaj al vieţii lui” Potrivit art.1 alin. 2 Legii nr. 265/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.

2.Noţiunea de protecţie a mediului Protecţia mediului constituie una cele mai importante preocupări ale societăţii contemporane, care a conştientizat faptul nu mai poate să se dezvolte în detrimentul mediului ambiant. De la începutul anilor '70, au început acţiuni internaţionale de protejare a mediului şi a naturii, acesta fiind momentul în care s-a recunoscut că există o criză ecologică mondială. Îngrijorarea pentru starea mediului şi a componentelor sale este tot mai mare datorită imenselor pericole care ameninţă condiţiile de viaţă pe planetă şi însuşi viitorul speciei umane. Efectele acestei crize ecologice s-au constatat a fi globale, deoarece deteriorările de mediu nu cunosc frontiere, consecinţelor lor, care se răspândesc pe suprafeţe întinse. Pot fi exemplificate mareele negre, accidente nucleare, ploile acide care au distrus pădurile Europei de Nord, distrugerea pădurilor tropicale, epuizarea stratului de ozon, pericole majore pentru populaţia globului.

Protecţia mediului reprezintă ansamblul reglementărilor, măsurilor şi acţiunilor care au ca scop menţinerea, protejarea şi îmbunătăţirea condiţiilor naturale de mediu, ca şi reducerea sau eliminarea, acolo unde este posibil, a poluării mediului şi a surselor de poluare. 3. Fenomenul de poluare Cuvântul poluare vine din latină polluero, -ere şi înseamnă a murdări a profana, desemnând o acţiune prin care omul îşi degradează, îşi murdăreşte propriul său mediu de viaţă. Orice vieţuitoare îşi degradează îşi murdăreşte sau, ştiinţific formulat îşi poluează mediul său, ceea ce face uneori imposibilă viaţa şi existenţa pe Pământ. Poluarea este un flagel social generalizat pe toată Tera, un pericol care degradează mediul natural şi artificial distruge condiţiile de viaţă. Poluarea poate fi definită ca o acţiune naturală, dar mai ales umană sau a altor vietăţi, care produce ruperea echilibrului ecologic, dăunează vieţii, sănătăţii, liniştii sau stării de confort a oamenilor şi altor vieţuitoare ori provoacă pagube economiei prin modificarea factorilor naturali sau a celor creaţi prin activităţi umane.

Din această definiţie rezultă că poluarea poate fi rezultatul unor fenomene naturale sau al existenţei unor vietăţi, dar de cele mai multe ori ea este provocată de activităţi desfăşurate de oameni. În art. 1 din documentul internaţional intitulat Regulile de la Montreal din 1982 aplicabil poluării transfrontiere poluarea a fost definită ca orice introducere de către om în mediu, direct sau indirect a unor substanţe sau energii cu efecte vătămătoare de natură să pună în pericol sănătatea omului, să prejudicieze resursele biologice, ecosistemele şi proprietatea materială, să diminueze binefacerile sau să împiedice alte utilizări legitime ale mediului. Prin poluare potrivit Ordonanţei de Urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare, se înţelege - poluare introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane /sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime.