Dreptul Mediului

Facultatea de Drept.

DREPTUL MEDIULUI  Anul II

I. General.

1. Definitia, metoda de reglementare si obiectul dreptului mediului.

DREPTUL MEDIULUI = ramurã de drept distinctã din sistemul de drept românesc, formatã din totalitatea normelor juridice care reglementeazã relatiile dintre persoane stabilite în legãturã cu protectia si dezvoltarea mediului.

Trãsãturile specifice dreptului mediului sunr reprezentate de:

- ramurã de drept distinctã în sistemul nostru de drept;

- ramurã de drept formatã din norme juridice specifice, ce prezintã trãsãturi comune;

- normele dreptului mediului reglementeazã relatiile sociale formate în procesul de prevenire a poluãrii, în ameliorarea si dezvoltarea mediului, în sanctionarea faptelor poluante.

OBIECTUL dreptului mediului îl reprezintã relatiile sociale ce se nasc în legãturã cu conservarea si dezvoltarea mediului natural si artificial.

Relatiile sociale reglementate de normele dreptului mediului sunt:

~ relatii sociale stabilite în scopul prevenirii poluãrii mediului si producerii pagubelor ecologice;

~ relatii sociale formate în scopul evitãrii producerii unor daune ecologice;

~ relatii sociale stabilite în scopul îmbunãtãtirii conditiilor de mediu;

~ relatii privitoare la structura organizatoricã a protectiei mediului.

METODA de REGLEMENTARE în dreptul mediului reprezintã pozitia sau atitudinea pe care statul o alege pentru reglementarea relatiilor sociale de mediu. Relatiile sociale privind protectia si dezvoltarea mediului sunt reglementate prin norme imperative, obligatorii, de la care nu se poate deroga.

Statul intervine în mod autoritar si direct în reglementarea juruducã a raporturilor sociale de mediu datoritã faptului cã protectia si dezvoltarea mediului reprezintã o problemã de interes national.

2. Principiile dreptului mediului.

Principiile dreptului mediului => reprezintã idei cãlãuzitoare ce exprimã adevãruri fatã de care activitatea legislativã si desfãsurarea activitãtilor de protectie si dezvoltare a mediului trebuier sã fie conforme. Principiile cuprind reguli ce exprimã esenta politicii de mediu a statului si pot fi deduse fie pe cale de interpretare a reglementãrilor legale, formulate în doctrinã, fie pot fi formulate direct în normele juridice.

Principiile fundamentale ale dreptului mediului sunt:

- Principiul prevenirii poluãrii => presupune atît activitãti de prevenire a producerii poluãrii sau de degradãrii mediului, cît si activitãti de limitare sau eliminare a efectelor dãunãtoare a;e poluãrii, însotite de stabilirea responsabilitãtilor si sanctiunilor ce se impun.

- Principiul precautie în luarea deciziilor de cãtre autoritãtile cu atributii în protectia mediului. Precautia ca mãsurã de prudentã, trebuie sã caracterizeze luarea oricãrei decizii în domeniul protectiei mediului în scopul excluderii oricãror riscuri de poluare.

- Principiul conservãrii biodiversitãtii si a ecosistemelor => presupune protectia ecosistemelor, conservarea biodiversitãtii, precum si utilizarea si gospodãrirea durabilã a resurselor naturale ale mediului.

- Principiul poluatorul plãteste => exprimã ideea cã cel ce polueazã va suporta rigorile legii indiferent dacã este culpabil sau nu.

- Principiul cooperãrii => aplicabil în domeniul protectiei mediului între cei ce detin, administreazã si folosesc factorii de mediu pornind de la premisa dupã care lupta împotriva poluãrii, pe plan intern, este eficientã numai dacã între stat, agentii economici, organele nestatale si cetãteni existã o cooperare în acest sens. Luînd în considerare realitatea cã poluarea nu are frontierã, se impune cu necesitate si cooperarea internationalã între state dar si între diferitele organizatii si organisme internationale în scopul prevenirii si înlãturãrii efectelor poluãrii.

- Principiul prioritãtii sãnãtãtii si vietii oamenilor => se exprimã ideea dupã care omul este cel mai important element al mediului, el ocupînd o pozitie centralã în mediul natural, ceea ce impune protectia vietii si sãnãtãtii sale prin toate mijloacele.

- Principiul utilizãrii durabile => semnificã obligatia generalã de a conserva si proteja mediul, ca si patrimoniu comun al umanitãtii, în scopul mentinerii sale, cel putin în starea în care a fost mostenit si a transmiterii sale, generattiilor urmãtoare.

- Principiul dezvoltãrii armonioase a activitãtilor economico-sociale si de protectie a mediului => exprimã cerinta integrãrii activitãtii de protectie a mediului în complexul activitãtilor economico=sociale, a realizãrii unei armonii între aceste activitãti, în scopul satisfacerii intereselor globale.

3. Institutiile dreptului mediului.

Principalele institutii ale dreptului mediului din România sunt:

a). Agentia Nationalã pentru Protectia Mediului  înfiintatã prin HG nr. 1625/2003  este o institutie publicã, cu personalitate juridicã, finantatã de la bugetul de stat, are calitatea de organ de specialitate al administratiei publice centrale, în subordinea Ministerului Mediului si Gospodãrii Apelor.

Dintre atributiile Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului putem enunta:

-autorizeazã activitãtile cu impact asupra mediului;

-constatã neconformitãtile cu actele de autorizare;

-asigurã suportul tehnic pentru elaborarea strategiilor si politicilor în domeniul protectiei mediului;

-coordoneazã realizarea planurilor de actiune sectoriale si a planului de actiune pentru protectia mediului;