Dreptul Mediului

1.1. Consideratii generale

Mediul reprezintă un element esential al existentei umane. De aceea, calitatea acestuia (în

ansamblu, dar si a fiecărui element component) constituie o problemă de interes major pentru

evolutia socială.

Schimbările determinate de situatiile previzibile ale ultimului deceniu al secolului XX au

afectat profund mediul de existentă a omului, pe omul însusi.

Multă vreme acesta nu si-a pus problema de a produce rational, fără a distruge1

Deteriorarea mediului de către om nu înseamnă doar distrugerea echilibrului ecologic, ci si

aparitia unei reactii adverse din partea mediului modificat asupra omului: noile conditii de mediu

sunt mai putin favorabile pentru viata omului2.

Cercetările întreprinse în ultimii ani evidentiază peste 50 de probleme ale mediului în

Europa, 12 dintre acestea fiind considerate a fi prioritare si de lungă durată.

Din această ultimă categorie fac parte: schimbările pe care le suferă clima, rarefierea si

diminuarea stratului de ozon din atmosferă, reducerea biodiversivitătii, emisiile acide, oxidantii

fotochimici si alte efecte ale ozonului din troposferă, managementul apelor dulci, degradarea

pădurilor, pericolele pentru zonele de coastă si managementul acestora, reducerea deseurilor si

ameliorarea managementului lor, stresul urban, riscurile chimice si accidentele majore3.

Schimbările înregistrate după prăbusirea sistemului totalitar est-european, în 1989, au

condus la unificarea politică a regiunii în cadrul Consiliului European (prin Tratatul de la

Maastricht), iar integrarea economică sub egida Uniunii Europene a atins progrese semnificative în

ultimii ani.

In numeroase documente internationale s-a subliniat necesitatea unei cooperãri regionalcontinentale,

fiind consideratã cea mai bunã formã de solutionare a problemelor generale ale

protectiei mediului.

Procesul de reglementare juridicã s-a derulat sub egida a douã institutii internationale:

Consiliul Europei (organizatie internationalã de tip clasic, care adoptã documente înscrise în cadrul

dreptului international) si CEE (UE) sub forma dreptului comunitar al mediului, care în prezent

cuprinde peste 200 de directive si regulamente.4

Actul Unic European (intrat în vigoare la 1 iulie 1987), printre alte obiective pe care le

înscrie în domeniul lãrgirii competentelor comunitare, a relansat si a ridicat la rangul de preocupãri

prioritare si pe cele de protectie a mediului.

Prin Titlul VII din Actul Unic European, intitulat „Mediul”, politica de mediu a devenit o

componentã a politicilor comunitare. Aceastã politicã are în vedere coordonarea actiunilor de

conservare, protejare si ameliorare a calitãtii mediului, de protectie a sãnãtãtii oamenilor, de

utilizare rationalã a resurselor naturale5.

Tratatul asupra Uniunii Europene a stabilit în mod formal conceptul dezvoltãrii durabile în

legislatia Uniunii Europene.

Programul de Actiune Pentru Protectia Mediului în Europa Centralã si de Est, document ale

cãrui principii au fost aprobate de Conferinta Ministerialã de la Lucerna (28-30 aprilie 1993) a fost

considerat „ca o bazã pentru actiunea guvernelor si administratiilor locale, a Comisiei Europene si a

organizatiilor internationale, institutiilor financiare si a investitorilor privati în regiune” (Paragraful

6 al Declaratiei Ministeriale, 30 aprilie 1993).

Acest program a fost punctul de pornire pentru un dialog concret, care s-a bazat pe o mai

bunã întelegere a modului în care pot fi atinse obiective realizabile, în conditiile în care problemele

grave ale mediului trebuie sã concureze cu multe alte cerinte sociale si economice urgente.

Pornind de la prevederile Programului, Guvernul României a adoptat, în iulie 1999,

„Strategia nationalã a dezvoltãrii durabile”, iar ca strategii sectoriale au fost aprobate de cãtre

autoritatea publicã centralã în domeniul protectiei mediului „Strategia dezvoltãrii durabile a

silviculturii românesti în perioada 2000-2020”, „Strategia protectiei mediului în România în

perioada 2000-2020”, „Strategia nationalã privind schimbãrile climatice” s.a.

Strategia protectiei mediului are un caracter dinamic, ea actualizându-se tinând seama de

fiecare etapã parcursã

6.

Principiile strategiei protectiei mediului sunt:

- conservarea si îmbunãtãtirea conditiilor de sãnãtate a oamenilor;

- dezvoltarea durabilã;

- evitarea poluãrii prin mãsuri preventive;

- conservarea biodiversivitãtii;

- cine polueazã plãteste;

- stimularea activitãtilor de redresare a mediului.

Strategia protectiei mediului se aplicã si se actualizeazã prin Programul National de Actiune

pentru protectia Mediului.