Dreptul Mediului

ELEMENTE DE DREPT AL MEDIULUI

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Mediul este periodic supus reglementarilor legale, atât în ansamblul sau, cât si la nivelul componentelor sale individuale. Aceste reglementari încearca sa previna sau sa limiteze efectele degradarii mediului, cauzate în principal de fenomenele de poluare.

Pornind de la realitatea ca nu exista activitati economice si/sau sociale care sa nu aiba efecte asupra mediului, politica din domeniul mediului a devinit o optiune esentiala pentru promovarea valorilor nationale si general umane, în contextul global al dezvoltarii durabile.

Teoria dezvoltarii durabile este relativ noua si se afla în curs de formare. Conceptul de dezvoltare durabila s-a conturat într-un moment în care subiectul mediului înconjurator se afla în prim planul dezbaterilor politice.

Comunitatea internationala a decis sa trateze problemele mediului prin masuri colective la nivel global, pe care a cautat sa le defineasca si sa le aplice prin intermediul unu cadru international adecvat. Acest cadru de actiune la nivel international s-a format în timp si se afla într-o evolutie dinamica, cuprinzând masuri legale cu caracter obligatoriu în forma tratatelor sau conventiilor sau cu caracter neobligatoriu, în forma declaratiilor, rezolutiilor sau seturilor de linii directoare si orientari politice, masuri institutionale si mecanisme de finantare viabile.

Comunitatea internationala s-a reunit pentru prima data în 1972 la Conferinta de la Stockholm privind Mediul Uman, pentru a dezbate problema mediului global si a necesitatilor de dezvoltare. În urma conferintei au rezultat:

. Declaratia de la Stockholm, continând 26 de principii;

. Planul de Actiune pentru Mediul Uman, cu trei componente:

- programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);

- activitatile pentru managementul mediului;

- masurile de sprijin.

. Programul Natiunilor Unite pentru Mediu, ale carui Consiliu de Conducere si Secretariat au fost înfiintate în decembrie 1972 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite.

1 Stockholm Conference on Human Environment, 1972

2 United Nations Environment Programme (UNEP)

. Fondul voluntar pentru Mediu, înfiintat în ianuarie 1973, în conformitate cu procedurile financiare ale Natiunuilor Unite.

Toate acestea sunt considerate a fi piatra de temelie a primului cadru international pentru tratarea problemelor mediului. Conferinta a recunoscut ca problemele de mediu ale tarilor industrializate, cum sunt degradarea habitatelor, toxicitatea si ploile acide nu reprezinta probleme neaparat importante pentru toate tarile, adica strategiile de dezvoltare nu îndeplinesc necesitatile si prioritatile tarilor si comunitatilor celor mai sarace. Conferinta a fost însa dominata în principal de problemele de mediu si a condus la cresterea constientizarii publice în acest domeniu.

De la înfiintarea sa, în baza recomandarilor Conferintei de la Stockholm, Programul Natiunilor Unite pentru Mediu a desfasurat o serie de activitati pentru a-si manifesta în cadrul sistemului ONU, rolul sau de catalizator si coordonator în domeniul mediului. Activitatile programului pot fi clasificate în doua mari grupe:

. orientate pe probleme sectoriale ale factorilor de mediu: poluarea apelor, a aerului si a solurilor (în special degradarea terenurilor);

. orientate pe probleme globale: ploi acide, epuizarea stratului de ozon, schimbarile climatice, defrisarea si desertificarea, conservarea biodiversitatii, traficul international de produse si deseuri toxice si periculoase, protejarea mediului în perioadele de conflict armat.

Problemele globale ale mediului au început sa devina predominante si au creat necesitatea initierii unor actiuni suplimentare pentru cresterea constientizarii publice, care sa determine comunitatea internationala sa ia în timp util masuri functionale, atât pe plan international cât si national. Evaluarea efectelor acestor noi probleme ale mediului a condus la recunoasterea faptului ca s-a realizat un progres prea redus în integrarea protectiei mediului în politicile si activitatile de dezvoltare, respectiv obiectivul consacrat prin principiul 13 al declaratiei de la Stockholm nu a fost realizat.

Declaratia de la Stockholm, Principiul 13

Pentru a realiza un management mai rational al resurselor, care sa conduca astfel la îmbunatatirea mediului, Statele trebuie sa adopte o abordare integrata si coordonata a planurilor lor de dezvoltare, pentru a asigura ca dezvoltarea lor este compatibila cu necesitatea de a proteja si îmbunatati mediul în beneficiul propriei populatii.

Necesitatea reorientarii eforturilor pentru realizarea obiectivului de integrare s-a concretizat dupa unsprezece ani de la Conferinta de la Stockholm, respectiv în 1983, când Natiunile Unite au înfiintat Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare, cunoscuta sub denumirea de Comisia Brundtland. Aceasta comisie a elaborat si publicat în 1987 documentul Viitorul nostru comun (Raportul Brundtland), prin care s-a formulat cadrul care avea sa stea la baza celor 40 de capitole ale Agendei 21 si a celor 27 de principii ale Declaratiei de la Rio si care a definit dezvoltarea durabila ca fiind dezvoltarea care îndeplineste necesitatile generatiei prezente, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si îndeplini propriile necesitati.

În iunie 1992, la Rio de Janeiro s-a desfasurat Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si Dezvoltarea, la care s-au reunit 115 de conducatori ai statelor lumii. Cu aceasta ocazie, pe plan international, a fost recunoscuta oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economica si protectia mediului în obiectivul de dezvoltare durabila si s-a afirmat importanta, în continua crestere, a dreptului international al mediului, ca mecanism de codificare si promovare a dezvoltarii durabile.

În urma conferintei au rezultat:

. Declaratia de la Rio, continând 27 de principii.

. Agenda 21, care constituie un plan de actiune pentru dezvoltarea durabila cu începere din secolul al XXI-lea, concretizat în 40 de capitole destinate unor domenii de programe specifice, structurate în termenii:

- bazei de actiune;

- obiectivelor de realizat;

- activitatilor care trebuie efectuate;

- modalitatilor de implementare.

. Un document fara putere obligatorie, care contine principiile pentru managementul conservarii si dezvoltarii durabile a tuturor tipurilor de paduri.

. Organizarea institutionala a Comisiei Mondiale pentru Dezvoltarea Durabila.

. Mecanismul de finantare pentru implementarea Agendei 21.