Dreptul Muncii

I.Elemente de securitate sociala.

Dreptul muncii reprezinta o ramura de sine statatoare,autonoma in cadrul sistemului de drept romanesc.Intrucat s-a desprins din dreptul civil,acesta se completeaza cu dreptul civil care reprezinta dreptul comun pt dreptul muncii.

Codul muncii prevede expres in finalul sau faptul ca reglementarile sale se intregesc cu cele de drept civil.

In societate regasim mai multe raporturi de munca,in afara celui classic izvorat din CIM (ex.raport de munca al functionarilor publici,al militarilor,al membrilor cooperatori etc.).

La randul lor normele dreptului muncii constituie drept comun pt rapoartele de munca ale functionarilor publici,militari etc.

Codul muncii reglementeaza CIM si CCM,dar ramane legea de referinta pt toate rapoartele de munca.

Dreptul muncii este ansamblul normelor juridice prin care sunt reglementate rapoarte juridice individuale si colective de munca avand ca temei CIM.

Prestarea muncii se realizeaza in cadrul unor raporturi sociale care reglementeaza juridic devenind rapoarte juridice de munca.

Munca se presteaza:1)In cadrul unor rapoarte juridice de munca;

2)in afara unor rapoarte juridice de munca.

1)A.Munca prestata in baza incheierii contractului social de munca.Rapoartele de munca de acest gen au urmatoarele caracteristici:

-persoana care presteaza munca este in toate cazurile o persoana fizica(angajatul).Nu poate exista un raport de munca intre 2 persoane juridice,poate exista insa un contract de munca intre 2 persoane fizice.Cealalta parte(angajatorul) poate fi persoana juridical sau persoana fizica;

-sub aspectul ambelor subiecte,raportul juridic are o natura personala(intuitu personae=in considerarea persoanei),fiecare dintre parti incheie contractul de munca tinand seama de calitatile personale ale celeilalte;

-in contractul de munca reprezentarea e exclusa,obligatia de a presta munca nu poate fi transferata altei persoane.angajatorul nu poate oblige pe angajat sa plateasca pe altcineva care sa efectueze munca in locul lui;

-prestarea muncii se face continuu,are un character succesiv,este de durata,in dreptul muncii vorbim de desfacerea contractului si nu de rezolutiunea lui.munca odata prestata nu mai poate fi retrocedata si in consecinta ea trebuie platita;

-la incheierea contractului de munca partile sunt egale,dupa insa,salariatul de afla in raport de subordonare fata de angajator;

-angajatorul dispune de 3 puteri:1)puterea de directivare,2)puterea permanenta de control,3)puterea disciplinara;

-munca prestata trebuie sa fie salarizata,raportul de munca avand character oneros;

-salariatul se bucura intotdeauna de masuri legale de protectie;

B.Raportul de munca sau de serviciu al functionarilor publici.Acest raport e guvernat de lege 188/1999.Regimul aplicabil functiei publice e in ce mai mare parte similar cu al salariatilor,cu unele trasaturi caracteristici:

-intrarea in functie publica se realizeaza printr-un act individual de investire;

-desi raportul de serviciu al functionarului public se bazeaza pe acordul de vointe,nu se incheie un contract individual ci un contract de drept public nenumit,complex.Este un contract solemn,cu titlu oneros,cu executare succesiva incheiat intuitu personae;

-atributiile,responsabilitatile,salariul nu pot fi negociate decat in mod exceptional fiind contracte reglementate de lege.

Ceea ce particularizeaza raportul de serviciu al functionarului public este faptul ca este purtator al autoritatii publice pe care o exercita in limitele functiei sale.

C.Rapoartele de munca ale membrilor cooperatori sunt reglementate de legea 1/2005.Acesta e un raport complex cuprinzand atat componentele patrimoniale cat si elementele de munca si de participare la viata economica a cooperativei.

D.Rapoartele de munca ale militarilor-legea speciala respectand statutul cadrelor militare.

E.Rapoartele de munca ale persoanelor cu demnitati publice(senator,deputat,ministru).

F.Rapoartele de munca ale preotilor.

2)Munca pretata in afara rapoartelor juridice de munca:

-munca voluntara;

-munca desfaurata in baza unei obligatii legale;

-munca prestata in cadrul unui raport civil;

-munca desfasurata in baza unui raport societar.

II.Principii specifice dreptului muncii

1.Neingradirea dreptului la munca(principiu de baza)

-posibilitatea de a-ti alege liber conceptia,

-dreptul de a munci sau a nu munci,

-interzicerea muncii fortate.

Neingradirea dreptului la munca presupune pe de-o parte accesul liber la alegerea activitatii,meseriei,profesiei,pe de alta parte posibilitatea de a munci si de a nu munci si nu in ultimul rand munca fortata e interzisa.

Nu este considerate munca fortata:

-indeplinirea obligatiilor civice stabilite de lege,

-munca in baza unei hotarari judecatoresti definitive de condamnare la prestarea unei activitati la locul de munca,

-forta majora.