Dreptul Muncii

Curs
9/10 (1 vot)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 83 în total
Cuvinte : 23792
Mărime: 89.17KB (arhivat)
Publicat de: Emanoil Șandor
Puncte necesare: 0
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Romulus Gidro

Extras din curs

Capitolul I : Contractul individual de muncă – act juridic fundamental al raporturilor juridice de muncă reglementate de dreptul muncii

1. Definirea contractului individual de muncă. Definiţia legală a contractului individual de muncă se găseşte cuprinsă în conţinutul art.10 din Codul muncii precizându-se că este un contract în temeiul căruia o persoană fizică denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumită salariu.

Această definiţie legală este considerată de doctrină – în mod justificat – ca fiind nu foarte fericit formulată şi cu un vădit caracter unilateral deoarece se subliniază doar obligaţia uneia din părţi (a salariatului), cealaltă parte având doar o obligaţie ce poate fi dedusă din text.

Contractul individual de muncă are ca element comun cu toate celelate contracte realizarea acordului de voinţe între cele două părţi contractante. Se diferenţiază de celelate contracte deoarece prevederile legale privind încheierea, derularea şi încetarea lui sunt foarte riguroase şi chiar restrictive având în vedere că în conţinutul unui contract individual de muncă nu poţi cuprinde orice fel de clauză.

Sintetizând diferitele definiţii din doctrină putem susţine că un contract individual de muncă este un act juridic bilateral prin care o parte, denumită salariat (întotdeauna o persoană fizică), se obligă să presteze o muncă sub controlul, autoritatea şi subordonarea celeilalte părţi, denumită angajator (persoană fizică sau juridică), în schimbul obligaţiei acesteia de a plăti un echivalent bănesc denumit salar.

2. Trăsăturile specifice contractului individual de muncă. Contractul individual de muncă prezintă unele trăsături care îl diferenţiază net de alte contracte:

a) părţile unui contract individual de muncă sunt angajatorul, care poate fi o persoană fizică sau juridică, şi angajatul, care nu poate fi decât o persoană fizică;

b) contractul individual de muncă este un act juridic bilateral nefiind posibilă pluralitatea de creditori şi debitori, precum la contractele civile şi comerciale;

c) este un contract sinalagmatic, stabilindu-se obligaţii reciproce una faţă de cealaltă;

d) este un contract oneros şi comutativ deoarece părţile se obligă la reciprocitatea prestaţiilor, ambele prestaţii fiind cunoscute din momentul încheierii actului;

e) contractul individual de muncă are un caracter consensual. Aceasta înseamnă că el se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. Dispoziţiile art.16 din Codul muncii, precum şi alte prevederi legale care impun forma scrisă se referă la aceasta ca un element „ad probationem” şi nu unul „ad validitatem”. Existenţa unui contract individual de muncă şi a conţinutului acestuia pot fi dovedite prin orice mijloc de probă;

f) contractul individual de muncă are un caracter „intuitu personae” fiind încheiat în considerarea expresă a calităţiilor personale ale fiecărei părţi. Eroarea cu privire la calităţile personale ale celeilalte părţi are ca şi consecinţă anulabilitatea contractului;

g) contractul individual de muncă se caracterizează prin executarea succesivă a prestaţiilor de către ambele părţi contractante. În cazul încetării contractului efectele se produc numai pentru viitor (ex nunc) operând, aşadar, relizierea actului, fără efecte retroactive;

h) încheierea unui contract individual de muncă implică un raport de subordoanare al salariatului faţă de angajatorul său. În baza acestui raport angajatorul se bucură de trei prerogative: organizatorice, normative şi disciplinare.

Calitatea de angajat, aşa cum rezultă din chiar definiţia legală prevăzută de cod, o pot dobândi doar persoanele fizice cu capacitate juridică.

Legislaţia muncii din România a determinat, din punct de vedere terminologic, şi crearea noţiunii de angajat propriu. Potrivit Legii nr.300/2004, art.3, persoana fizică care desfăşoară activităţi economice în mod independent, precum şi persoanele fizice care sunt membri ai asociaţiilor familiale au calitatea de angajat propriu. Această calitate se referă la dreptul de a fi asigurat în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, al asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj.

Persoanele fizice ce intră sub incidenţa L.300/2004 nu pot angaja persoane cu contract individual de muncă pentru activităţile autorizate, putând însă încheia contracte de muncă în alte domenii.

Calitatea de angajator nu este sinonimă cu aceea de patron.

Potrivit Legii nr.356/2001 patronul este definit ca fiind o persoană juridică înmatriculată sau persoană fizică autorizată potrivit legii, care administrează şi utilizează capital, indiferent de natura acestuia, în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă, şi care angajează muncă salariată. Aşadar, nu orice angajator are şi calitatea de patron. Cu titlu de exemplu amintim, că nu au calitatea de patron persoanele fizice care angajează personal casnic, unităţile şi instituţiile publice, organizaţiile de cult, asociaţiile şi fundaţiile, partidele politice şi sindicatele.

Munca prestată de o persoană fizică dă naştere unei diversităţi de raporturi juridice de muncă ce pot intra sub incidenţa unor ramuri diferite de drept.

Forma clasică a raportului juridic de muncă este cea întemeiată pe existenţa unui contract individual de muncă, ea reprezentând partea dominantă a activităţilor desfăşurate de persoane fizice.

Nu toate raporturile juridice în temeiul cărora se prestează muncă presupune o angajare în muncă prin încheierea unui contract individual de muncă. Unele din acestea intră în categoria raporturilor de muncă, altele sunt raporturi juridice civile, unele au la bază un contract, altele se întemeiază pe un act administrativ, unele sunt guvernate de lagislaţia muncii, altele sunt reglementate de norme aparţinând altor ramuri de drept.

Iată, în mod exemplificativ, unele raporturi juridice care presupun muncă dar nu aparţin ramurii dreptului muncii:

Raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici. Munca funcţionarilor publici este reglementată, în esenţă, prin Legea nr.188/1999 (Statutul funcţionarilor publici) şi alte statute speciale. Este incontestabil că funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui raport de serviciu iar nu în baza contractului individual de muncă.

Raporturile de muncă bazate pe un contract de voluntariat. Reglementarea acestor raporturi de muncă se găseşte în Legea nr.195/2001 având ca obiect munca neremunerată prestată în interes public.

Preview document

Dreptul Muncii - Pagina 1
Dreptul Muncii - Pagina 2
Dreptul Muncii - Pagina 3
Dreptul Muncii - Pagina 4
Dreptul Muncii - Pagina 5
Dreptul Muncii - Pagina 6
Dreptul Muncii - Pagina 7
Dreptul Muncii - Pagina 8
Dreptul Muncii - Pagina 9
Dreptul Muncii - Pagina 10
Dreptul Muncii - Pagina 11
Dreptul Muncii - Pagina 12
Dreptul Muncii - Pagina 13
Dreptul Muncii - Pagina 14
Dreptul Muncii - Pagina 15
Dreptul Muncii - Pagina 16
Dreptul Muncii - Pagina 17
Dreptul Muncii - Pagina 18
Dreptul Muncii - Pagina 19
Dreptul Muncii - Pagina 20
Dreptul Muncii - Pagina 21
Dreptul Muncii - Pagina 22
Dreptul Muncii - Pagina 23
Dreptul Muncii - Pagina 24
Dreptul Muncii - Pagina 25
Dreptul Muncii - Pagina 26
Dreptul Muncii - Pagina 27
Dreptul Muncii - Pagina 28
Dreptul Muncii - Pagina 29
Dreptul Muncii - Pagina 30
Dreptul Muncii - Pagina 31
Dreptul Muncii - Pagina 32
Dreptul Muncii - Pagina 33
Dreptul Muncii - Pagina 34
Dreptul Muncii - Pagina 35
Dreptul Muncii - Pagina 36
Dreptul Muncii - Pagina 37
Dreptul Muncii - Pagina 38
Dreptul Muncii - Pagina 39
Dreptul Muncii - Pagina 40
Dreptul Muncii - Pagina 41
Dreptul Muncii - Pagina 42
Dreptul Muncii - Pagina 43
Dreptul Muncii - Pagina 44
Dreptul Muncii - Pagina 45
Dreptul Muncii - Pagina 46
Dreptul Muncii - Pagina 47
Dreptul Muncii - Pagina 48
Dreptul Muncii - Pagina 49
Dreptul Muncii - Pagina 50
Dreptul Muncii - Pagina 51
Dreptul Muncii - Pagina 52
Dreptul Muncii - Pagina 53
Dreptul Muncii - Pagina 54
Dreptul Muncii - Pagina 55
Dreptul Muncii - Pagina 56
Dreptul Muncii - Pagina 57
Dreptul Muncii - Pagina 58
Dreptul Muncii - Pagina 59
Dreptul Muncii - Pagina 60
Dreptul Muncii - Pagina 61
Dreptul Muncii - Pagina 62
Dreptul Muncii - Pagina 63
Dreptul Muncii - Pagina 64
Dreptul Muncii - Pagina 65
Dreptul Muncii - Pagina 66
Dreptul Muncii - Pagina 67
Dreptul Muncii - Pagina 68
Dreptul Muncii - Pagina 69
Dreptul Muncii - Pagina 70
Dreptul Muncii - Pagina 71
Dreptul Muncii - Pagina 72
Dreptul Muncii - Pagina 73
Dreptul Muncii - Pagina 74
Dreptul Muncii - Pagina 75
Dreptul Muncii - Pagina 76
Dreptul Muncii - Pagina 77
Dreptul Muncii - Pagina 78
Dreptul Muncii - Pagina 79
Dreptul Muncii - Pagina 80
Dreptul Muncii - Pagina 81
Dreptul Muncii - Pagina 82
Dreptul Muncii - Pagina 83

Conținut arhivă zip

  • Dreptul Muncii.doc

Alții au mai descărcat și

Modificarea și Suspendarea Contractului Individual de Muncă

1.MODIFICAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ Modificarea şi încetarea contractului individual de muncă poate interveni numai în condiţiile...

Efectele Contractului Individual de Muncă

Efectele contractului individual de muncă sunt: - principale-cuprinzând obligatia salariatului de a presta munca si obligatia angajatorului de a...

Dreptul proprietății intelectuale - Marca

Marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica - un nume, un termen, un simbol sau un desen, ori o combinatie de aceste elemente - destinat...

Drept proprietate intelectuală

Oamenii realizeaza opere artistice, folosesc semne ale activitatii lor in anumite domenii si pe o anumita treapta de dezvoltare a fost necesara...

Dreptul Proprietății Intelectuale

Considerații introductive Prin dreptul de proprietate intelectuală se înțelege ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile privind...

Dreptul Proprietății Intelectuale

1. Noţiunea de dr. al prop. intelectuale -def, elemente, componente, nat.jur. a dr2 de prop. intelectuală Activitatea creatoare a omului a...

Dreptul Proprietății Intelectuale 2019

Cu privire la ceea ce poate face obiectul protectiei juridice in materia proprietatii intelectuale: - Culegerile de legislatie pot face obiectul...

Dreptul proprietații intelectuale

~Cursul 1 Doua pixuri de firme diferite = o inventie cu 2 modele tehnice industriale diferite => 2 drepturi de proprietate intelectuala. Toate...

Te-ar putea interesa și

Abuzul de drept și contractele de muncă

I. Dreptul subiectiv premisa a existentei abuzului de drept A. Elementul de baza al notiunii de drept subiectiv difera dupa importanta care, în...

Legislația Internațională a Muncii

INTRODUCERE Tema care face obiectul prezentei lucrări - dreptul internaţional al muncii - trezeşte un interes crescând în lumea contemporană,...

Conflictele de muncă în legislația muncii

INTRODUCERE Viața omului este de neconceput fără muncă. Omul, prin muncă, se integrează în societate, se afirmă printre semeni, se realizează din...

Principii ale Reglementării Raporturilor Juridice de Muncă

CAPITOLUL 1. PRINCIPIUL - CONCEPT DE DREPTUL MUNCII Dreptul muncii este ramură a dreptului privat, care este inseparabil legată de muncă....

Încetarea Contractului de Muncă în Cazul Salariaților Indisciplinați

Capitolul 1. Condițiile generale ale răspunderii disciplinare a salariaților Disciplina muncii reprezintă un element esențial în desfășurarea...

Dreptul muncii - dreptul la salarizare în reglementarea românească

1. Definitia dreptului muncii Dreptul muncii a fost definit ca fiind acea ramură a sistemului de drept alcătuită din ansamblul normelor juridice...

Dreptul Muncii

CAP. I - Introducere în dreptul muncii 1.1. Izvoarele dreptului muncii Pentru ştiinţele juridice, cuvântul izvor de drept are două înţelesuri...

Principiile Dreptului Muncii

Principiile dreptului muncii 1.1 Consideratii generale Cuvântul principiu vine de la termenul în limba latină „principium”, care înseamnă...

Ai nevoie de altceva?