Dreptul muncii și securității sociale

I. Dreptul muncii – ramura a sistemului de drept din tara noastra

1. Dreptul muncii

Raporturile juridice individuale de munca sunt acele relatii care apar pe baza contractului in temeiul caruia o persoana fizica denumita salariat se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator persoana fizica sau juridical in schimbul unei remuneratii denumita salariu.

Aceste raporturi au ca trasaturi:

a) raportul juridic ia nastere numai prin incheierea unui contract individual de munca

b) are un caracter bilateral

c) caracterul intuitu personae, ce rezulta din faptul ca persoana care va presta munca este selectata din considerente legate de pregatirea sa, aptitudinile sale si calitatile in procesul lucrativ, iar reprezentarea este imposibila

d) subordonarea salariatului fata de angajator

e) existenta unei contraprestatii pentru angajat din partea angajatorului

f) protectia multilaterala pentru persoanele care presteaza munca atat cu privire la conditiile de munca cat si la toate drepturile ce decurg din incheierea contractului individual de munca.

Izvoarele dreptului muncii

- Codul muncii - Lg 53/2003

- OUG

- Regulamente, instructiuni ale ministrilor

- izvoare internationale

Legatura dreptului muncii cu alte ramuri de drept

b. cu dreptul procesual civil

c. cu dreptul securitatii sociale

d. cu dreptul penal – o parte din infractiuni sunt prevazute in codul penal

e. cu dreptul procesual penal

DEFINITIE: Dreptul muncii este acea ramura a sistemului de drept romanesc data de totalitatea normelor juridice specifice ce reglementeaza raporturile individuale sau colective de munca care apar in exercitiul muncii intre angajat si unitatea angajatoare.

In Romania sunt doua forme ale raportului juridic individual de munca:

1. Forma tipica – este majoritara in tara noastra

2. Forma atipica – contractul de ucenicie (art 205 din codul muncii si lg 279/2005)

Raporturile juridice de munca ale functionarilor publici – Lg. 188/1999

Lg. 188 in art.2 defineste functia publica ca fiind acel ansamblu de atributii si responabilitati stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica locala si centrala.

Functionarul public este acea persoana numita in conditiile legii intr-o functie publica.

Raporturile de serviciu ale functionarilor publici se nasc si se exercita pe baza actului administrativ de numire, emis in conditiile legii.

In baza Legii 188 au fost emise mai multe statute pentru functionari publici, administratia prezidentiala, guvern, etc. Faptul ca personalul de lucru al autoritatilor si institutiilor publice, care efectueaza activitati de secretariat, administrative, protocol, gospodarire, intretinere, reparatii deservire, este angajat cu contract individual de munca si nu au calitatea de functionar public.

Clasificarea funciilor publice:

a) dupa atributi:

a) generale

b) specifice

b) dupa studii:

a) clasa I (studii de lunga durata)

b) clasa II (studii superioare de scurta durata)

c) clasa III (studii medii)

c) dupa atributiile titularilor:

a) functii specifile inaltilor functionari publici

b) categoria functionarilor publici de conducere

c) functionari publici de executie

d) dupa vechimea la angajare

a) debutanti

b) definitive

Principiile fundamentale ale dreptului muncii – au la baza principiile fundamentale ale sistemului de drept din Romania

Curs 2 8.10.2009

Dreptul international al muncii

Istoric

Organizatia Internationala a Muncii a fost infiintata la 11 aprilie 1919 prin Tratatul de la Versailles. Aceasta poate fi prezentata ca fiind organizatia speciala din cadrul ONU cu vocatie internationala in domeniul muncii si al securitatii sociale, cu o structura tripartita si care are ca scop apararea pacii universale prin pormovarea unei justitii sociale.

Principiile care guverneaza activitatea Organizatiei Internationale a Muncii (OIM):

1. Munca nu este o marfa.

2. Libertatea de asociere.

3. Dreptul la negociere colectiva.

4. Asigurarea securitatii sociale prin protectia vietii si sanatatii salariatilor.

5. Garantarea de sanse egale in domeniul educativ si profesional.

Atributiile OIM:

- Elaborarea de norme internationale in domeniul muncii si securitatii sociale.

- Acordarea de asistenta tehnica tarilor membre OIM.

- Pregatirea de personal.

- Finantarea unor cursuri de formare si specializare a persoanelor.

- Elaborarea de studii si cercetari precum si difuzarea legislatiei in domeniul muncii.

- Supravegherea aplicarii si respectarii normelor internationale.

Structura OIM:

OIM are o structura tripartita. De aici se vorbeste de principiul tripartitismului. Acesta se refera la faptul ca OIM isi desfasoara activitatea prin prezentarea participantilor guvernului, salariatilor si angajatorilor, la toate lucrarile intr-o proportie de 2-1-1.