Dreptul Proprietatii Intelectuale

Imagine preview
(8/10 din 9 voturi)

Acest curs prezinta Dreptul Proprietatii Intelectuale.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 140 de pagini .

Profesor: Prof. Ada Petrescu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Drept

Extras din document

PARTEA I INTRODUCERE ÎN DREPTUL PROPRIETATII INTELECTUALE

Proprietatea intelectuala cuprinde doua mari domenii: Dreptul proprietatii industriale si Drepturile de autor. Reglementarile juridice ce apartin proprietatii intelectuale sunt consecinta împrejurarii ca în activitatea lor curenta oamenii realizeaza si utilizeaza opere stiintifice, literare, artistice, precum si creatii intelectuale industriale si semnele distinctive ale activitatii industriale.

Pe o anumita treapta a dezvoltarii social umane, raporturile ce se nasc între oameni ca urmare a realizarii si utilizarii operelor stiintifice, literar-artistice etc. au fost reglementate prin norme juridice, iar ansamblul lor constituie, într-o opinie, institutia juridica „Dreptul proprietatii intelectuale”, iar într-o alta opinie, chiar ramura Dreptul proprietatii intelectuale.

Preliminarii:

Dreptul de autor: ca institutie juridica, reprezinta ansamblul normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale ce decurg din crearea si valorificarea operelor stiintifice, literare si artistice. În prezent, în România aceasta problema este reglementata, în principal, prin Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe.

Obiectul dreptului de autor este constituit din operele de creatie intelectuala: din operele stiintifice (ex. studii, comunicari, prelegeri, altele asemenea), literare (ex. - romane, poezii, dramaturgie, critica literara) si artistice (opere muzicale, arta coregrafica, fotografie s.a.).

În privinta crearii si utilizarii lor, legiuitorul emite norme juridice ce determina aparitia de drepturi subiective si de obligatii juridice. Asemenea drepturi subiective nu se nasc decât în privinta acelor opere care îndeplinesc în mod cumulativ anumite conditii caracteristice, trasaturi esentiale. În masura în care acestea sunt îndeplinite, autorul acelei opere devine titular al dreptului de autor si uneori si al altor drepturi în mod automat, ex lege, si fara îndeplinirea altor formalitati. Dupa ce opera a fost creata, nu este necesara înregistrarea ei, prezentarea ei la o anumita autoritate sau organizatie de alta natura.

Aceste conditii, necesar a fi îndeplinite, sunt urmatoarele:

- sa fie vorba despre o creatie intelectuala, o creatie a mintii omului (una sau mai multe persoane fizice). Persoana juridica, în principiu, nu poate fi titulara a dreptului de autor, deoarece aceasta nu creeaza din punct de vedere intelectual.

- sa fie vorba despre o creatie exprimata într-o forma concreta, perceptibila simturilor umane. Acest lucru nu înseamna neaparat publicarea operei respective. (ex. manuscrise, notite, schita, tablou, partitura). Dreptul de autor nu ocroteste continutul de idei al operei. Acesta nu ocroteste ideile, ci doar o anumita forma de exprimare a acestor idei. Nimeni nu-si poate apropria ideile (acestea circula liber). Daca ideea circula sub o anumita forma, aceasta forma e apropriata.

- creatia intelectuala trebuie sa prezinte originalitate: trebuie sa reflecte exprimarea personalitatii creatorului. Daca aceasta nu exista, nu putem vorbi de o opera care sa fie protejata prin dreptul de autor. Este o creatie intelectuala dar nu este o opera ca obiect al dreptului de autor. Notiunea de originalitate trebuie deosebita de cea de noutate. Dreptul de autor se poate naste chiar si în legatura cu o opera ce nu contine idei noi. E important ca forma de exprimare a acelor vechi idei sa fie alta decât cea anterioara si opera sa exprime, într-o anumita masura, personalitatea autorului subsecvent.

Proprietatea industriala: exista doua categorii de obiecte ale acesteia: creatii intelectuale industriale si semne distinctive ale activitatii industriale.

Conventia de la Paris din 1883 privind protectia proprietatii industriale (cea mai veche în materie si înca în vigoare) mentioneaza ca fiind obiecte al proprietatii industriale: inventiile, modelele de utilitate, desenele si modelele industriale, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, numele comercial, indicatiile de provenienta, denumirile de origine. De asemenea, este enumerata si asa-numita ”represiune a concurentei neloiale”. Autorii (din ce în ce mai multi) sunt de acord ca acesta nu constituie un obiect distinct al proprietatii industriale. El se regaseste deopotriva atât la creatii intelectuale industriale, cât si la semne distinctive ale activitatii industriale, constituind o actiune prin care pot fi aparate toate drepturile de proprietate industriala purtând asupra oricaruia dintre obiectele enumerate mai sus. Cu alte cuvinte, represiunea concurentei neloiale constituie o consecinta a încalcarii dreptului de proprietate industriala.

Fata de data adoptarii Conventiei de la Paris din 1883, materia proprietatii industriale s-a îmbogatit si cu alte obiecte. Într-o enumerare nelimitativa, sunt creatii intelectuale industriale: inventia, inovatia, know-how-ul, modelele de utilitate, desenele si modelele industriale, topografia circuitelor integrate etc., respectiv sunt semne distinctive ale activitatii industriale: marcile (de fabrica, de comert sau de serviciu), indicatii geografice (denumiri de origine si/sau indicatii de provenienta), numele comercial (firma), emblema.

Notiunea de proprietate industriala presupune doua aspecte:

a) institutia juridica a proprietatii industriale si

b) dreptul subiectiv de proprietate industriala.

S-ar putea defini institutia juridica a proprietatii industriale ca fiind un ansamblu de norme juridice ce reglementeaza raporturile sociale privitoare la creatiile intelectuale industriale si la semnele distinctive ale unei activitati industriale. Din aceasta definitie se pot retine urmatoarele elemente definitorii:

1.Proprietatea industriala este un ansamblu de norme juridice care au acelasi obiect. Specifica acestor norme este faptul ca îsi au izvorul atât în actele normative interne, cât si în tratatele si conventiile internationale. Legislatiile nationale sunt din ce în ce mai mult adoptate pe baza standardelor ce stau la baza elaborarii actelor normative internationale.

Cât priveste caracterul acestor norme juridice, este de subliniat apartenenta lor la diverse ramuri de drept: dreptul civil, drept procesual civil, dreptul muncii, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul penal, dreptul procesual penal etc. Dintre aceste norme, însa, prevaleaza normele dreptului civil.

2. Normele acestei institutii reglementeaza raporturi patrimoniale dar si raporturi personal - nepatrimoniale. Subiectele acestor raporturi sunt persoane fizice, dar si persoane juridice.

Fisiere in arhiva (1):

  • Dreptul Proprietatii Intelectuale.doc

Alte informatii

Notiunea de ?ubicuitate? a fost utilizata pentru prima data in doctrina româna a dreptului de proprietate intelectuala de catre Prof. Ada Petrescu, în lucrarea A. Petrescu, L. Mihai, op. cit., p. 15-16. Materialul prezentat lamureste pe deplin ambiguitatile de care se lovesc oamenii neinformati si totodata expusi direct/indirect la diverse erori determinante.