Dreptul proprietății intelectuale

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL DE AUTOR

Noțiune

Instituția dreptului de autor, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată și completată1, se referă la protecția operelor litarare, artistice sau științifice și a creatorilor acestor opere.

În doctrină, instituția dreptului de autor este definită ca fiind ansamblul normelor juridice care reglementează relațiile sociale care se nasc din crearea, publicarea și valorificarea operelor literare, artistice sau științifice2.

În același timp, dreptul de autor este dreptul de proprietate intelectuală recunoscut persoanei fizice sau persoanelor fizice care au creat o operă originală de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma concretă de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, ori altor titulari legali, persoane juridice sau fizice (art. 3 din Legea nr. 344/20053).

Literatura de specialitate califică dreptul de autor ca fiind o subspecie a dreptului de proprietate intelectuală, alături de dreptul de proprietate industrială4. În această accepțiune, dreptul de autor prezintă anumite caracteristici:

a) În primul rând, dreptul de autor a făcut parte din ramura dreptului civil, dar pe măsura creșterii complexității relațiilor sociale, s-a desprins, printr-o anumită specificitate dată de obiectul protecției, calitatea subiecților de drept, apariția și dezvoltarea programelor pe calculator, fapt care a determinat o reglementare aparte.

b) Subiecții de drept se află pe picior de egalitate, la fel ca și cei de drept civil.

c) În privința raporturilor juridice reglementate, acestea au un caracter moral, nepatrimonial, dar și patrimonial, dând naștere la drepturi patrimoniale.

d) Dreptul civil este considerat și în acestă materie drept comun, în sensul că dacă o anumită chestiune nu este reglementată în mod expres în materia dreptului de autor se va apela la principiile generale și regulile dreptului civil.

Reglementare

Principalele acte normative care reglementează dreptul de autor și alte creații intelectuale sunt:

- Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată și completată:

- Legea nr. 77/1998 pentru aderarea României la Convenția de la Berna pentru protecția operelor litarare și artistice din 9 septembrie 1886, în forma revizuită prin actul de la Paris de la 24 iulie 1971 și modificată șa 28 septembrie 19795;

- Legea nr. 148/2000 privind publicitatea6;

- Legea nr. 205/2000 pentru ratificarea Tratatului O.M.P.I. privind dreptul de autor, adoptat la Geneva la 20 decembrie 19967;

- O.G. nr. 45/2000 privind unele măsuri pentru combaterea producerii și comercializării neautorizate a fonogramelor8, aprobată cu modificări prin Legea nr. 624/20019;

- O.U.G.9/2001 privind unele măsuri în domeniul culturii și artei, cultelor, cinematografiei și dreptului de autor10, aprobată cu modificări prin Legea nr. 574/200111. Ulterior, O.U.G. nr. 9/2001 a fost modificată prin Legea nr. 199/200212;

- Legea nr. 18472001 privind organizarea și exercitarea profesiei de arhitect, republicată13;

- Ordonanța nr. 39/2005 privind cinematografia;

- Legea nr. 504/2002 a audiovizualului14;

- OUG nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice;

- Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării dreptului de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire.