Dreptul Transporturilor

Sectiunea 1

Notiunea si definitia contractului de transport

Fiind considerata fapta de comert, asa cum rezulta din disp.art.3. Codul comercial,

institutia juridica care asigura realizarea acesteia o reprezinta contractul de transport, reglementat

de disp. art.413-441 Codul comercial, iar contractul de transport maritim de marfuri si calatori

este reglementat de disp. art.557-600, Codul comercial, sub forma contractului de închiriere.

Potrivit codului civil, ca drept comun contractul de transport apare ca o locatiune

de lucrari, alaturi de contractul de munca si de contractul de antrepriza, fiind reglementat în art.

1410-1490. Codul civil aplica în materia transporturilor raspunderea contractuala pentru carausi

si capitanii de corabii în cazul pierderii marfurilor predate, fiind exonerati, potrivit art.1475, din

acelasi cod, numai daca vor putea dovedi cauzarea acestor prejudicii din motive neimputabile lor,

de exemplu, forta majora sau cazul fortuit.

De asemenea, Codul civil asimileaza pe carausi si capitanii de corabii cu stapânii

de hoteluri, aplicându-li-se si lor dispozitiile privitoare la depozit si sechestru, în ceea ce priveste

paza si conservarea lucrurilor încredintate lor pentru transport.

Codul comercial cuprinde dispozitii referitoare la documentul de transport, dreptul

autonom al destinatarului, raspunderea carausului, recunoasterea existentei simultane a doua

drepturi independente asupra lucrurilor ce se transporta etc. Codul comercial face deosebirea între

transporturile efectuate de carausi organizati sub forma de întreprinderi, caz în care activitatea de

transport cade sub incidenta prevederilor Codului comercial, fiind considerata fapta de comert si

cazul în care transportul nu este executat de întreprinderi, când sunt aplicabile dispozitiile

Codului civil.

În masura în care dispozitiile Codului comercial nu sunt abrogate sau modificate,

expres sau tacit, prin actele normative care reglementeaza activitatea de transport, în conditiile în

care acestea se executa prin intermediul agentilor economici specializati, ele îsi mentin

aplicabilitatea.

Dreptul civil defineste contractul ca fiind actul juridic ce consta în acordul de

vointe încheiat între doua sau mai multe persoane, în scopul de a crea, modifica sau stinge

raporturi juridice1.

Contractul de transport poate fi definit ca fiind acel contract prin care un agent

economic specializat (numit unitate de transport, transportator sau caraus), se obliga, în

1 Ioan Albu, Drept civil.Contractul si raspunderea contractuala, Ed.Dacia, 1994,p.7

schimbul unui pret (taxa de transport sau tariif), sa transporte pâna la destinatie, înauntrul unui

anumit termen, calatorii si bagajele lor, sau sa transporte, pazeasca si sa elibereze destinatarului

(care poate fi expeditorul sau o terta persoana), marfurile sau bagajele ce i-au fost încredintate

în acest scop.

Spre deosebire de definitia mentionata, art 413 alin.1 Cod comercial prevede, întro

formulare vadit complexa, urmatoarele: Contractul de transport are loc între expeditor sau

acela care da însarcinarea pentru transportul unui lucru si întreprinzatorul care se obliga a-l

face în numele sau propriu si în socoteala altuia, ori între unul din acestia si carausul ce se

însarcineaza a-l face. Definitia citata se particularizeaza prin doua note disctinctive: mai întâi, se

margineste la deplasarea de bunuri, nu si de persoane. Pe de alta parte, art.413 alin.1

amalgameaza doua notiuni diferite, atât transportul propriu-zis, cât si comisionul de transport.

Practic, aceste notiuni trebuie totusi granituite cât mai precis una fata de cealalta (fara a nega

înrudirea dintre ele), spre a se putea astfel pune în evidenta esenta neconfundabila a contractului

de transport propriu-zis

În functie de tipul transportului si contractul astfel definit va avea în continutul sau

elementele specifice categoriei transportului.

Sectiunea 2

Sediul materiei

Dispozitiile aplicabile din Codul Civil prezinta interes în materie de transporturi, deoarece

potrivit art.1 alin.2 din Codul comercial, numai daca legislatia comerciala ar fi lipsita de

reglementari corespunzatoare.

Conditia aratata este îndeplinita de textele Codului civil. Astfel, art.1470 pct.2

consacra o clasificare traditionala a contractului de transport, din pacate susceptibila de serioase

rezerve. Normele privitoare la responsabilitatea carausului, înscrise în art. 1473-1475, sunt de

asemenea aplicabile. Obligatia acestor agenti economici de a tine registre, enuntata de art.1476,

îsi gaseste concretizarea în acte normative de data recenta. În fine art.1477 se margineste sa faca

o simpla trimitere la regulamentele specifice, cu incidenta în diversele ramuri ale transporturilor,

declarându-se aplicabile.

Dispozitii aplicate din Codul Comercial sunt consacrate în titlul XII din cartea I-a Cod

comercial, intitulata Despre comert în genere (art.413  441).

Titlul mentionat, fara sa fie împartit în subdiviziuni corespunzatoare si fara ca succesiunea

textelor sa beneficieze de o sistematizare desavârsita, include reglementari care pot fi grupate, în

functie de obiect, astfel: caracterizarea contractului de transport (art.413), continutul scrisorii de

trasura (art.414  417), raspunderea carausului si cauzele exonerarii de responsabilitate (art. 418

 429), modul de stabilire a pagubei suferite de expeditor (art.430, 431 si 438), raporturile dintre

carausi si destinatar (art.432  435), privilegiul carausului asupra bunurilor transportate (art.437),

actiunea în despagubiri (art.436, 440), regimul clauzei penale (art.439), interzicerea anumitor

clauze restrictive de raspundere (art.441).

Activitatea de transport mai este reglementata, în afara actelor normative la care

ne-am referit si de altele, specifice fiecarei ramuri de transport, spre exemplu, Codul aerian din

30 decembrie 1953, cu modificarile ulterioare. Regulamentul de transport pe Caile Ferate

Române din 1997, aprobat prin Ord.Guv. nr.41/1997; Ord.Guv. nr.42/1997, privind navigatia

civila; Ord.Guv. nr.44/1997, privind transportul rutier; Ord.Guv. nr.19/1997 privind

transporturile; Legea nr. 129/1996 privind transporturile pe caile ferate române, modificata prin

Ord.Guv. nr.40/1997,Decretul nr.451/1972 privind aderarea Rom niei la Conventia referitoare la

contractul de transport international de marfuri pe sosele etc.