Dreptul transporturilor și asigurărilor

Ca şi în alte domenii ale cercetării juridice pentru a desluşi temeinic raporturile juridice

care au loc în activitatea de transport a bunurilor şi persoanelor se impune cu acuitate

examinarea evoluţiei istorice a acestei activităţi. Este lesne de înţeles că transportul pe ape, pe

calea ferată, aerian sau rutier a apărut şi s-a dezvoltat într-un anumit context istoric şi ca

urmare a evoluţiei ştiinţei şi tehnicii.

Relaţii sociale care sunt reglementate de norme de drept, privind activitatea de

transport nu pot fi înţelese şi însuşite în cadrul unei instruiri universitare fără a examina

evoluţia în diverse perioade istorice a mijloacelor şi căilor de transport.

I. EVOLUŢIA TRANSPORTURILOR PE CALEA FERATĂ

Noţiunea de cale ferată nu trebuie confundată cu calea de rulare, adică cu linia de cale

ferată, deorece calea ferată presupune existenţa a minimum trei elemente: gările, linia (ca

element fix) şi trenul ca element mobil.

Denumirea de cale ferată îşi are originea în cuvintele latine via-ae care înseamnă drum şi

firreus-a-un care înseamnă fier.

În antichitate, egiptenii, grecii şi romanii foloseau pentru deplasare vehiculele cu

tracţiune animală, şanţuri sau făgaşe care au fost numite de ultimii “via-ferrare”.

Conceperea şi utilizarea sistemului şină-traversare, prevăzut cu schimbătoare de cale ,

cu ac şi inimă, au fost inventate de Ion Pop, fiind folosit în prima jumătate a secolului XVIlea

la Minele de la Brad.

Schimbătorul de cale ferată, acul sau macazul reprezintă o instalaţie feroviară, care

prin manevrarea limbilor permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta.

Cercetările întreprinse au descoperit că transporturile minereurilor cu ajutorul

vagoneţilor din lemn, pe şine şi cu macazuri din lemn se realizează la toate minele din Nordul

Transilvaniei.

Din examinarea unui inventar păstrat în condiţii acceptabile până astăzi efectuat la

Minele Cămării din Baia Mare la data de 10.01.1556 rezultă folosire unor astfel de mijloace

de transport a minereului.

Iniţial Şinele erau aşezate direct pe pământ, însă ulterior ele au fost amplasate pe

traverse din lemn.

Odată cu mărirea producţiilor şi în funcţie de cerere , vagonetele au căpătat

proporţii mai mari şi au fost tractate de animale. Aceleaşi cerinţe au determinat modernizarea

căi de rulare, astfel că în anul 1767 în anglia au fost înlocuite cu şine din fontă cu şanţ central

de ghidare.

Prima cale ferată din lume, tractată de cai a apărut în Anglia între oraşele

Cardif şi Mester în anul 1927, o astfel de cale ferată apare în Austria - între Budweis şi

Kirschbaum.

În multe ţări din Europa calea ferată se dezvoltă rapid, din motive pur economice,

preţul fiind mult mai scăzut decât la diligenţele cu cai iar viteza de deplasare mai mare.

Aşa se explică apariţia primului tren tractat de o locomotivă cu abur în Anglia, ţară

în plin avânt economic.

Această realizare istorică se datorează legendarului George Stephefenson, care şi-a

îmbunătăţit propria locomotivă cu aburi prin cuplarea roţilor cu ajutorul bielelor exterioare iar

la 27 septembrie 1825 a realiza ,,Locomotiva nr. 1,, pe care o conduce personal la

inaugurarea liniei Stockton-Darlington când, pentru prima dată apare o cale ferată publică pe

care sunt transportate mărfuri şi călători *. Stephefensona numit maşina cu aburi

,,Locomotion nr. 1,,.

Substantivul locomotion a fost format din combinarea a două cuvinte latine

,,locus,, care înseamnă loc şi ,,moţio - motionis,, care se traduce prin mişcare, deplasare între

două puncte prestabilite.

Între 1707, anul descoperirii forţei aburului de către francezul Denis papin şi anul

1830 care marchează utilizarea trenurilor pentru trasportul de mărfuri şi călători au avut loc

numeroase experimente, încercări de supunere a forţei aburului, succese dar şi insuccese.

Astăzi putem afirma, cu certitudine că revoluţia industrială din Anglia a

impulsionat apariţia unui nou mijloc de transport, mai rapid şi mai ieftin.

Prima cale ferată a început să fie construită în România în 1846 între Oraviţa şi

portul de la Dunăre Baziaş, cu o lungime de 62,5 Km. În acea perioadă Banatul făcea parte

din Imperiul Habsburgic- Transportul minereului, manganul şi produselor finite către şi de la

uzinele din Reşiţa cu ajutorul carelor cu boi deveniseră nesatisfăcătoare.

De asemenea, cărbunele de la uzinele Anina şi Seghedin trebuia să ajungă cât mai

repede la Dunăre, fiind folosit drept combustibil pentru vapoare.

Construcţia liniei de la Baziaş la Oraviţa este terminată la 20.08.1854, fiind dată în

exploatare numai pentru transportul cărbunelui iar la 1.11.1856, Societatea

privilegiatăcezaro-crăiască austriacă de căi ferate de stat inaugurează această linie şi pentru

călători.

La data de 15.11.1857 este dată în folosinţă a doua linie de cale ferată în banat pe

traseul Seghedin - Jimbolia - Timişoara. Căile ferate se construiesc din relativ repede şi în

celelalte regiuni româneşti, astfel în Transilvania este dată în funcţiune linia Oradea - Borş la

24.04.1858 iar linia Arad - Curtici la 25.10.1858. Linia Cernavodă - Constanţaeste inaugurată

la 4.10.1860.

Între 1846 - 1879 căile ferate s-au dezvoltat pe întreg teritoriul românesc, însă

numai prin capital străin*.

Prima cale ferată proiectată şi construită de ingineri români este consecinţa

adoptării Decretului Domnesc nr. 1890 din 3.09.1879, prin care a fost înfiinţată Direcţiunea

Căii Ferate Buzău-Mărăşeşti.

Pentru această linie de cale ferată au fost construite opt poduri peste râurile care

străbăteau judeţele Buzău, Râmnicul Sărat şi Putna.

Cu ajutorul statului român linia, în lungime de 92,5 Km a fost inaugurată la 1 iunie

1881, însă inaugurarea oficială a avut loc la Focşani, cu un fast deosebit - la 18.10.1981 -

Ziarul ,,Timpul,, în editorial menţiona importanţa din punct de vedere economic şi politic a

acestei linii care lega Muntenia de Moldova*.

O activitate, care se dezvoltă continuu presupunerea şi existenţa unor reguli

conform cărora aceasta urma să se desfăşoare. Era deci necesară elaborarea unor norme clare

care să asigure corelarea între sectoarele de activitate, între societatea comercială şi clientelă.

Pentru a răspunde acestor cerinţe a fost elaborat ,,Regulamentul pentru exploatarea

căilor ferate,, care a fost semnat de regele carol I şi publicat în Monitorul Oficial nr. 10din

15/27 ianuarie 1871.