Dreptul tratatelor, organizațiile internaționale

Definitia si elementele esentiale ale tratatului

= actul juridic care exprima intelegerea privind acordul de vointa intre 3 sau mai multe state ori alte subiecte de drept international in scopul de a crea, modifica sau stinge drepturi si obligatii in raportul dintre ele.

Dreptul tratatelor = partea componenta a dreptului international general data de/formata din ansamblul de norme care guverneaza, reglementeaza incheierea, aplicarea, respectarea, interpretarea, modificarea, incetarea precum si orice alta problema care are legatura cu un tratat.

In timp, tratatul a inlocuit cutuma in cadrul raporturilor internationale din motive care tineau de avantajele pe care le prevedeau tratatele in raport de dezavantajele pe care le prezenta cutuma.

O importanta deosebita o reprezinta codificarea normelor de drept international – Carta ONU 1945. Din punct de vedere al codificarii prezinta importanta si Conventia de la Viena 1969, 1986.

Elementele esentiale ale tratatului sunt :

1)Subiectii sau partile la tratat sunt atat statele cat si alte subiecte de drept international( organizatiile, Vaticanul, popoarele care lupta pt. eliberare).

2)Vointa partilor care trebuie sa fie liber exprimata fara vicii de consimtamant. De obicei, aceasta vointa se exprima in scris si trebuie sa aiba un caracter concordant exprimand acordul celor de la care emana privind oboectul licit si realizabil si scopul tratatului

3)Intentia de a produce efecte juridice – adica intentia de a da nastere, de a modifica sau stinge drepturi si obligatii intre parti.

4)Guvernarea tratatului se face de catre normele dreptului international pt. ca numai actele juridice reglementate de norme de drept international intra in categoria tratatelor.

Statele pot incheia si acte care sa fie carmuite, reglementate de dreptul intern, dar acestea se plaseaza nu in categoria actelor de drept international public, ci in cea a actelor de drept international privat.

Denumirea tratatelor

Termenul de tratat este denumirea generala care include orice acord incheiat intre state. Indiferent de denumirea lor insa, tratatele au aceeasi forta juridica obligatorie.

Denumiri :

- Tratat – in sens restrans se foloseste pt. a reglementa intelegerile cu privire la unele domenii importante ale relatiilor internationale avand cel mai inalt nivel/grad de solemnitate

- Conventia – denumire folosita pt. a reglementa acele intelegeri prin care se stabilesc relatii internationale in domenii special sau determinate(Viena 1969, Montego Bay)

- Acordul – termen general care desemneaza acele intelegeri internationale intervenite in deosebi in domeniile economic, comercial, financiar, cultural)

- Pactul – denumire data de obicei unei intelegeri privind domeniile concrete ale relatiilor politice dintre state si care au un caracter solemn

- Protocolul – termen fara un continut precis ; se aplica diverselor intelegeri internationale ; de multe ori, este un act accesoriu care insoteste un tratat preexistent in scopul de a-l prelungi, interpreta, completa, modifica. In egala masura protocolul poate desemna si o inteleger de sine statatoare intre state

- Alte denumiri – schimburi de note avand acelasi continut

- compromisul – dobandeste acceptiunea acordului intervenit intre

state cu privire la trimiterea spre solutionare a unui litigiu la o in

stanta arbitrala sau judiciara

- statutul ; carta ; declaratia ; actul general ; actul final

Modus vivendi (mod de existenta) – incetarea razboiului in timpul sarbatorilor

Cartelul – acea conventie incheiata intre beligeranti – comandanti militari cu privire la prizonierii de razboi , ranitii de razboi.

Pactum de negotiando – un act preliminar incheierii unor tratate prin care partile isi asuma numai obligatia de a negocia cu buna-credinta in scopul de a ajunge la o intelegere, acceptabila pt. ambele parti cu privire la un tratat avand un anumit obiect.

Pactum de contrahendo – un pretratat, o forma preliminara a unui tratat care, daca exprima vointa partilor, dobandeste forta juridica a unui tratat(ex. schimbul de note intre guvernul german si SUA din 1918 privind elementele de baza ale tratatului de pace care urma sa se incheie).

Clasificarea tratatelor

Ideea clasificarii tratatelor a aparut inca din antichitate. Romanii imparteau tratatele in 3 categorii :

- Pactiones = pactele

- Sponsiones

- Foedera = aliantele

Hugo Grotius separa tratatele in 2 categorii :

- Tratatele care consacra obligatii ce decurg din dreptul natural

- Tratatele care adauga obligatii necunoscute dreptului natural

Emerich Vattel a propus unele clasificari in functie de continutul tratatului:

- Tratatele reale si personale

- Tratatele tranzitorii

- Tratatele propriu-zise

Tratatele reale sunt cele care se refera la obiectul tratatului si au o durata indelungata.

Tratatele personale sunt legate de persoana care le-a incheiat, adica acestea isi pierd valabilitatea cand persoanele respective inceteaza sa mai existe.

Tratatele tranzitorii sunt cele care isi consuma obiectul printr-o singura prestatie.

Tratatele propriu-zise implica derularea mai multor prestatii succesive.

In timp, observam ca drept criteriu de clasificare a fost folosit si termenul sau durata tratatului. Din acest punct de vedere exista :

- Tratate cu termen(CECA)

- Tratate incheiate pe o perioada nedeterminata(tratatele de la Roma)

Alt criteriu de clasificare a fost acela al posibilitatilor de aderare :