Dreptul Vamal

Notiune de drept vamal. Deşi în problema definirii dreptului vamal nu se atestă mari divergenţe conceptuale, totuşi deocamdată în literatura de specialitate din diferite ţări, inclusiv din România şi Rusia, nu este este expusă o definiţie care ar avea un caracrer general şi ar fi acceptată de către toţi specialiştii, cel puţin la nivel de ţară. Cât priveşte Republica Moldova, constatăm, că nu este nici un manual care ar fi consacrat dreptului vamal şi în care ar fi abordată şi problema definirii.

Aceste deficienţe însă nu sunt un temei pentru a considera că în domeniul dreptului vamal nu s-au făcut elaborări teoretico-ştiinţifice care ne-ar permite să facem anumite concluzii. Dimpotrivă, acestea sunt prezente şi la unele dintre ele ne vom opri mai jos.

Recurgînd la o privire de ansamblu asupta definiţiilor date dreptului vamal, constatăm că problema expunerii unui concept sau noţiuni care ar include totalitatea de caractere specifice şi ar exprima cu exactitate trăsăturile esentiale prin care se delimitează concludent de altele, este soluţionată în mod diferit. Dar, din totalitatea formulăriloe existente pot fi evidenţiate 2 direcţii: unii încearcă să dee o definiţie cât mai amplă, incluzînd în ea un spectru cât mai vast de aspecte, pe când alţii încearcă să formuleze o definiţie cît mai concisă, dar care ar avea o încărcătură semantică cât mai exactă.

Astfel, unul dintre adepţii tratării extinse a noţiunii de drept vamal este cercetătorul ruc L. Nozdraciov, care defineşte dreptul vamal ca pe o ramură complexă de drept ce reprezintă un ansamblu de norme juridice, cu apartenenţă ramurală diversă, care au drept scop reglementarea relaţiilor sociale legate de trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală, perceperea plăţilor vamale, vămuirea, controlul vamal, precum şi alte modalităţi de realizare a politicii vamale, care este o parte componentă a politicii externe şi interne a statului. (Ноздрачев Л.Ф. Таможенное право. Москва, 1998)

Unul din marii specialişti în domeniul dreptului vamal, profesorul rus Gabricidze B., propune o variantă mai laconică a definiţiei şi consideră că dreptul vamal este o ramură complexă de drept ce reprezintă un ansamblu de norme juridice, care reglementează relaţiile sociale din domeniul activităţii vamale. Iar în continuarea ideei sale, el explică că sub noţiunea de „domeniu al activităţii vamale” trebuie de înţeles: politica vamală, trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală, regimurile vamale, reglamentarea tarifară şi netarifară, plăţile vamale, perfectarea vamală, controlul vamal, statistica vamală, combaterea infracţiunilot şi a încălcărilor de reguli vamale, răspunderea pentru comiterea infracţiunilot şi a încălcărilor de reguli vamale, procedura în cazul săvîrşirii infracţiunilot şi a încălcărilor de reguli vamale, etc,. ( Габричидзе Б.Н. Российское таможенное право. Москва, 1999)

Variante ale definiţiei dreptului vamal comunitar (european) sunt prezentate de autorul moldovean Radu Gh., dintre care cea mai concisă se pare a fi cea care îl defineşte ca „un ansamblu de norme juridice ce fixează drepturile şi obligaţiile subiecţilor raporturilor juridice vamale precum şi stabileşte mecanismul de percepere a plăţilor vamale”. (Radu Gh. Drept vamal comunitar: Curs de lecţii.Chişinău, 2001, p.6).

Conchidem că Dreptul vamal poate fi definit ca o ramură complexă (înglobează aspecte ale altor ramuri) de drept formată din instituţii şi norme juridice care au drept scop reglementarea relaţiilor sociale ce se nasc, se modifică şi se sting în legătură cu trecerea persoanelor, mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală a statului.

2. Obiectul de studiu al dreptului vamal.

Prin obiect de studiu înţelegem - realitatea obiectivă (istorică) asupra căreia este îndreptată activitatea de cercetare, adica ceea ce studiază disciplina dată, iar domeniul de studiu cuprinde - problematica (aria de răspîndire a intereselor gnoseologice) şi instrumentarul ştiinţific (metodele, procedeele şi principiile de cercetare) aplicate la studierea obiectului. Sigur că aceasta este o delimitare convenţională deoarece în practica investigaţiilor ştiinţifice obiectul şi domeniul de studiu formează un corp integru al procesului gnoseologic.

Este cunoscut că fiecare ramură de drept are obiectul şi metodele sale de reglamentare juridica, iar fiecare disciplină ştiinţifică are obiectul şi domeniul său de studii. Deoarece dreptul vamal este o ramură relativ tînără, care nu se bucură de elaborări conceptuale ample şi profinde, determinarea particularităţilor obiectului şi metodelor sale de reglamentare reprezintă o problemă destul de importantă, dar şi complicată.

Deocamdată, între jurişti nu există unanimitate în ideea de a considera dreptul vamal ca o pamură de drept independentă, ori afiliată sau parte componentă a altei ramuri. Unii susţin că putem vorbi doar de existenţa legislaţiei vamale în cadrul altei ramuri, sau cel puţin o ramură a dreptului administrativ (şt. rusă) sau a dreptului financiar (şt. română), pe cînd alţi specialişti sunt de părere că dreptul vamal reprezintă o ramură de sine stătătoare,

În ştiinţa juridică, tradiţional, în calitate de criteriu definitoriu pentru delimitarea ramurilor de drept serveşte obiectul şi metoda specifica de reglementare juridica. Fiind o ştiinţă socioumană, preocupată de studiul aspectelor normative ale activităţii umane, obiectul ei de cercetare este format de anumite relaţii sociale. Fiecare ramură este alcatuită dintr-un grup de norme juridice, organic legate, ce reglementeaza o anumita categorie de relatii sociale pe baza aceleiaşi metode şi în temeiul unor principii comune. De aceea, fiecare ramură de drept are obiectul si metoda (său metodele) specifice.

Obiectul de reglementare juridica al dreptului vamal il constituie relatiile sociale din domeniul activităţii vamale. Aceste relaţii poartă un caracter complex şi sunt condiţionate de însăşi structura şi conţinutul activităţii vamale. În literatura de specialitate sunt evidenţiate următoarele categorii de relatiile sociale vamale:

1. sfera politicii vamale;

2. relaţii şi principii axate pe trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală;

3. ce vizează statutul regimuriljr vamale;

4. ce ţin de reglamentarea tarifară şi perceperea plăţilor vamale;

5. vămuirea şi întocmirea documentaţiei vamale;

6. organizarea şi efectuarea controlului vamal;

7. legate de infracţiuni şi încălcările legislaţiei vamale şi răspunderea pentru comiterea lor;

Trăsătura caracteristică a relatiilor sociale enumerate mai sus constă în faptul că ele se nasc, se modifică şi se sting doar în legătură cu trecerea persoanelor, mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală a statului.

Principiile dreptului vamal.

Principii ale dreptului sunt acele idei, concepte primordiale care intr-o formă concisă exprimă esenţa şi conţinutul lui şi servesc drept călăuză în procesul de elaborare şi aplicare a normelor de drept. Între principiile dreptului sunt: legalitatea, libertatea şi egalitatea, responsabilitatea, democratismul, umanismul, echitatea justiţiei, etc. Toate acestea au aplicaţie directă şi în dreptul vamal.

Metodele dreptului vamal.

Metodă (din gr. methodos - cale de cercetare sau cunoaştere, teorie, învăţătură) – totalitatea de modalităţi şi procedee de cunoaştere a realităţii, care sunt subordonate soluţionării unei probleme concrete. Are deasemenea accepţiunea de:

1) mod de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii.

2) ansamblu de procedee folosite în vederea atingerii unui anumit scop.

3) procedeu sistematic de predare a unei discipline; metodică.

4) mod de a acţiona pentru a atinge un anumit scop; manieră; modalitate; procedeu; mijloc.