Drepturile omului și strategii

CAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE: CONCEPŢII DESPRE DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE OMULUI

Unul dintre marii gânditori ai Franţei, Jean-Jacques Rousseau spunea: „Guvernământul este bun, când oamenii trăiesc bine, şi este condamnabil când ei trăiesc în sărăcie” (Contractul social).

Mihai Eminescu, de parcă ar fi contemporan cu noi, preciza următoarele: „Cu gura plină de principii mari n-aţi neglijat niciodată micile voastre interese. De ani de zile prezentaţi ţării spectacolul scandalos ce-l vedem în istoria popoarelor numai în timpuri de decadenţă; îmbuibaţi, însă nesatisfăcuţi, vă certaţi unii pe alţii, vă acuzaţi între voi de imoralitate, vă aruncaţi în faţă tot felul de epitete, toate acestea în ochii naţiunii uimită de atâtea turpitudini” (josnicii, mârşăvenii).

Aşa după cum precizează profesorul univ. D. Mazilu, Mihai Eminescu pare a se referi la situaţia din România anilor 2005-2007, caracterizată de certuri şi scandaluri publice, în care unii „se consideră mai morali decât alţii” încercând chiar să susţină că „fac o Reformă morală a clasei politice”, când se vede cu ochiul liber cât de imorali şi corupţi sunt chiar cei „cu gura plină de principii mari”, mulţi dintre ei vinovaţi de jefuirea averii naţionale şi „sărăcirea premeditată a populaţiei ţării” (D. Mazilu, Drepturile omului – concepte, exigente şi realităţi contimporane – Ediţia a III-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006, p. VII).

Foarte sugestiv redă în continuare distinsul profesor, realitatea din ţara noastră spunând: „Când citim drepturile consacrate de Constituţie avem impresia că «Dreptatea şi justiţia socială s-au înscăunat în România», dar când constatăm că cei mai mulţi pensionari au 3 milioane lei pensie pe lună, iar nevoile unui trai decent nu pot fi acoperite nici cu 7 milioane, când sute de mii de bolnavi nu reuşesc să-şi procure medicamentele compensate la care au dreptul, iar serviciile medicale sunt departe de a fi la nivelul cerinţelor, ne convingem că „Dreptatea şi justiţia socială au ocolit România”.

Desigur, în acest domeniu denumit Drepturile omului s-au înregistrat progrese dar, mai persistă încă serioase încălcări, cum ar fi fenomenele grave precum: malnutriţia, bolile endemice (specifice unor anumite regiuni), discriminările şi discrepanţele flagrante care iau proporţii îngrijorătoare în diferite zone ale lumii. Dintotdeauna, drepturile omului, libertăţile publice au reprezentat o temă deosebit de sensibilă – spune D. Mazilu – greu de ocolit, imposibil de evitat în dezbaterea publică. Aceasta pentru că nu există fiinţă umană căreia să-i fie indiferent modul în care îi sunt ocrotite drepturile şi libertăţile sale fireşti.

Drepturile şi libertăţile constituie şi o temă politică, ce nu lipseşte din discursurile celor care deţin puterea, sau a celor care vor să ajungă la putere. În acelaşi timp, drepturile şi libertăţile publice sunt şi o temă socială, ale cărei conotaţii şi implicaţii sunt subliniate tot mai accentuat (D. Mazilu, 2006) pentru că asistăm la creşterea intensificării şi multiplicarea unor probleme complexe care nu-şi găsesc rezolvarea aşa cum sunt cele amintite anterior (malnutriţia, asigurarea îngrijirii medicale).

La întrebarea dacă Drepturile omului sunt mai bine ocrotite pretutindeni în lume, răspunsul este negativ, pentru că nu există suportul material necesar în toate ţările.

Este imposibil ca în situaţia actuală şi în cea care se prefigurează, să se realizeze idealul formulat de J.J. Rousseau, că „nimeni nu trebuie să fie atât de bogat încât să poată cumpăra pe altul şi nimeni atât de sărac încât să fie silit să se vândă” (Contractul social).

La acest început de secol şi de mileniu – spune D. Mazilu – constatăm că valorile morale tradiţionale pălesc tot mai mult, în timp ce banul devine tot mai puternic, iar noi trăim tot mai mult dominaţi de „atotputernicia banului”. De aceea, analiştii opinează că este nevoie de „o nouă busolă morală care să se bazeze pe principiile satisfacerii nevoilor umane în mod durabil”.

Estimările unor foruri internaţionale arată că:

- astăzi, circa 841 de milioane de oameni din întreaga lume sunt malnutriţi;

- 1,2 miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă;

- 1,7 miliarde nu au acces la educaţie, fiind analfabeţi;

- peste 2 miliarde nu au acces la electricitate (apud. D. Mazilu, p. 11).

Morala noului secol şi mileniu presupune „solidaritatea naţiunilor”, sprijinul reciproc pentru soluţionarea gravelor probleme cu care se confruntă fiinţa umană în diferite zone şi regiuni, unde sărăcia şi mizeria „sunt atotstăpânitoare”.