Drepturile statului asupra succesiunilor vacante

Noțiunea de moștenire vacantă

Potrivit art. 1135 alin. 1 C. civ.,

„Dacă nu sunt moștenitori legali sau testamentari, moștenirea este vacantă”.

Datorită textului de lege mult controversat, în literatura juridică s-au dat alte formulări, conform cărora, „în lipsă de rude în grad succesibil și soț supraviețuitor și întrucât nu există legatari, bunurile moștenirii trec în proprietatea statului” (ficus post omnes) sau, „nefiind moștenitori legali sau universali, moștenirea este vacantă”.

Formularea de mai sus nu a fost considerată, de principiu, „pe deplin satisfăcătoare”, întrucât nu a reușit să acopere toate ipotezele în care se naște dreptul statului asupra moștenirii. Într-o ultimă interpretare mai cuprinzătoare, s-a apreciat că patrimoniul succesoral trece în domeniul privat al comunei, orașului sau municipiului - în total sau în parte - în cazurile în care fie nu exista moștenitori (legali sau testamentari) fie - chiar dacă aceștia - vocația lor succesorală concretă nu se extinde asupra întregii mase succesorale. De precizat că moștenirile vacante aflate pe teritoriul României „revin comunei, orașului sau municipiului”, iar cele aflate în străinătate „se cuvin statului român” (art. 553 alin. 3, art. 1138, art. 2636 alin. 2 C. civ.). Elementul de noutate al ultimei formulări, preluat de la art. 1135 din noul Cod civil, îl constituie faptul că lipsa de moștenitori poate fi nu numai o lipsă totală, dar si una parțială. Astfel, dacă prin legat s-a atribuit numai o parte a moștenirii, și nu există moștenitori legali ori vocația acestora a fost restrânsă ca efect al testamentului lăsat de defunct, partea din moștenire rămasă neatribuită este vacantă. (art. 1135 alin. 2 C. civ.).

În concluzie, după data deschiderii lor, moștenirile vacante:

- deschise anterior datei de 1 octombrie 2011 se cuvin statului român;

- deschise după intrarea în vigoare a noului Cod civil vor fi culese de comuna, orașul sau municipiul în a cărei rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii sau de statul român dacă se aflau în străinătate (art. 553 alin. 3 C. civ.).

Natura juridică

În literatura de specialitate, problema naturii juridice a dreptului comunei, orașului sau municipiului, de a dobândi moștenirea vacantă rămâne controversată, inclusiv după adoptarea noului Cod civil.

A. Fundamentul vocației succesorale a statului

Două opinii sunt cele mai disputate.

a. într-o opinie, cunoscută ca teoria desherenței, statul, prin instituțiile sale, culege bunurile moștenirii vacante (ut singuli) în temeiul dreptului de suveranitate (iure imperii), după cum culege orice bun fără stăpân aflat pe teritoriul său.

În favoarea tezei suveranității s-au adus următoarele argumente:

- art. 1138 C. civ. prevede că moștenirile vacante revin comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii și intră în domeniul lor privat” (s.n.);

- art. 553 alin. 2 asimilează moștenirilor vacante și imobilele cu privire la care s-a renunțat la dreptul de proprietate;

- lipsa dreptului de opțiune succesorală a dobânditorilor;

- dispozițiile noului Cod civil, de reglementare a moștenirii vacante, nu sunt cuprinse în secțiunea privind moștenirea legală.