Droguri - Istoric

CURS 1. Retrospectiva asupra legislatiei cu privire la punerea sub control a drogurilor la nivel mondial

Problematica consumului de droguri se pierde in negura vremurilor, ele folosindu-se inca din antichitate.

In China, in anul 1839, populatia era in majoritate consumatoare de opiu. In portul Canton au sechestrat o nava britanica despre care aveau informatii ca adduce ilegal opiu, desi in China fusese interzis consumul de opiu. Englezii au declarant razboi Chinei.

La 27 octombrie 1842 se incheie razboiul chino-englez cu un tratat si China invinsa a trebuit sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- Sa se restituie opiul confiscate

- Inca 5 porturi noi pt nave engleze

- Sa predea insulele Hong-Kong englezilor

China a continuat sa interzica consumul de opiu, cei care erau prinsi erau spanzurati.

In 1856 izbucneste un al II-lea razboi al opiului: anglo-francez impotriva Chinei

In 1858 s-a incheiat razboiul cu un tratat. China a fost obligata sa admita ca in tara sa se introduca opiu.

In 1906 la 24 iunie Mr. Brend ii trimite Presedintelui Roosewelt:

- in tarile consumatoare de opiu sa se constituie un monopol de stat pt cultura, extractia, distributia, comertul

- sa se interzica folosirea opului in scopuri nemedicale intr-un interval de 30 de ani

- sa convoace o conferinta international unde sa se dezbata propunerile sale de mai sus

In 1909 la Shanghai a fost convocata prima conferinta internationala cu privire la opiu prin care se urmarea luarea unor masuri pt a se limita producerea opiului in alte scopuri decat cele medicale sau stiintifice.

Anul 1909 reprezinta inceputul razboiului impotriva opiului. Au venit reprezentanti a 30 de state, dar conferinta nu s-a incheiat cu semnarea unui tratat international, deoarece reprezentantii nu au avut imputerniciri din partea statelor lor pentru semnarea unui astfel de document. Au existat si divergente in privinta luarii unei masuri intre tarile producatoare si cele consumatoare de opiu. Au fost adoptate un numar de 9 rezolutii care au servit mai tarziu ca baza de lucru pentru acordurile si conventiile ce s-au incheiat ulterior in aceasta materie. Nu s-a ales un organ la nivel international la nivel de opiu. Cum la acea data nu exista un organ international special care sa vegheze la aplicarea prevederilor acestei conventii, partile participante la incheierea conventiei au convenit sa schimbe prin intermediul guvernului Olandei textile de lege pe care le vor elabora pentru controlul pe plan national al opiului , precum si statisticile pe care le cere conventia sip e care statele urmau sa le intocmeasca.

Dupa aceasta prima manifestare internationala, datorita eforturilor depuse de catre comunitatea internationala, in anul 1912, la Haga, a fost incheiata prima conventie internationala in materie de stupefiante si anume “ Conventia Internationala a Opiului”.

Potrivit acestei conventii, fabricarea si comertul cu opiu medicinal, cu morfina si cu alti alcaloizi ai opiului, cu cocaine precum si cu alte asemenea substante, nu erau premise decat in scopuri medicale sau stiintifice. In acest sens, pentru desfasurarea unor activitati cu opiu, conventia stipula ca productia si distributia opiului brut sa fie pusa sub control international. In sfarsit, conventia mai prevedea ca fabricarea si intrbuintarea opiului preparat sa fie progresiv interzisa, iar statele sa instaureze un control national asupra fabricarii si distribuirii opiului si derivatilor din opiu. Statele trebuiau sa elaboreze legi si regulamente pentru producerea si distribuirea opiului. Se insista ca opiul sa nu mai fie folosit pentru fumat, ci numai in scopuri medicale. Aceasta conventie nu a multumit toate statele participante. Intrarea in vigoare a acestei conventii s-a facut dupa semnarea in 1920 a tratatelor de pace de la Versailles.

Dupa primul razboi mondial, sarcina de a vegea la executarea prevederilor Conventiei de la Haga din anul 1912, care intrase in vigoare, a revenit Ligii Natiunilor Unite Prin art. 23 din pactul Ligii Natiunilor Unite, aceasta isi asuma dreptul de control asupra stupefiantelor, fiind insarcinata cu controlul general al acordurilor relative la traficul de opiu si a altor droguri vatamatoare. Pentru a se achita de aceasta obligatie L.N.U. a creat in anul 1920 Comisia consultative a traficului de opiu si a altor droguri vatamatoare. Aceasta comisie a jucat un rol important in combaterea traficului ilicit si a consumului abuziv de stupefiante.