Elemente de Drept Financiar

Notiune

Obiectul dreptului financiar

Dreptul in general reprezinta un ansamblu de norme juridice constituite intr-un sistem care reglementeaza relatiile intr-o societate data.

Literatura de specialitate face diferentierea intre 2 mari diviziuni: dreptul public si dreptul privat.

Ramurile grupate in cele 2 diviziuni reglementeaza fie relatii sociale dintre oameni in raport cu oamenii, fie relatii sociale dintre oameni in raport cu statul.

Dreptul financiar reglementeaza relatii financiare dintre oameni in raport cu statul fiind incadrat in acest fel in diviziunea dreptului public.

In literatura de specialitate gasim denumiri de genul dreptul financiar public, dreptul financiar fiscal, dreptul bugetar si fiscal, dreptul financiar.

Fara a considera gresita una dintre ele consideram ca ultima este cea mai sugestiva din urmatoarele considerente: financiarul reglementeaza relatiile financiare care reprezinta un ansamblu de relatii sociale de natura economica, care apar in procesul de constituire si repartizare a resurselor banesti ale statului pentru indeplinirea sarcinilor publice.

Trebuie precizat ca sunt relatii financiare numai acele relatii banesti care constituie un transfer fara echivalent direct si imediat in folosul societatii.

Relatiile financiare reglementate de dreptul financiar alcatuiesc stiinta finantelor publice care trebuie privita atat ca o stiinta economica, datorita folosirii cu precadere de catre stat a mijloacelor financiare pentru a intervenii in domeniul economic cat si ca o stiinta politica, intrucat foloseste tehnicile financiare pentru a intervenii in domeniul social. In relatiile financiare trebuie incluse insa si relatiile fiscale.

Fiscalitatea trebuie privita ca o parte componenta a finantelor publice care trateaza aspecte legate de veniturile publice reprezentate de impozite, taxe si contributii datorate de contribuabil bugetului general consolidat.

In acest context dreptul financiar poate fi definit ca fiind acea ramura de drept public care cuprinde un ansamblu de norme juridice ce reglementeaza modul de constituire, administrare si intrebuintare a resurselor banesti ale statului si ale colectivitatilor locale in vederea satisfacerii nevoilor generale ale societatii.

In obiectul dreptului financiar trebuie incluse reglementarile referitoare la emisiunea si circulatia monetara, cele referitoare la imprumutul de stat si finantele locale, normele care reglementeaza procesul de formare, constituire si repartizare a resurselor banesti publice, normele care reglementeaza creditul public si controlul financiar. In cuprinsul reglementarilor finantelor publice se disting corespunzator cu obiectul de reglementare, institutii de genul: buget de stat, datorie publica, venituri bugetare, cheltuieli bugetare, creditul public, bugetul asigurarilor sociale de stat, controlul financiar si fiscal.

Aparitia Codului Fiscal si a celui de procedura fiscala poate conduce la ideea ca dreptul fiscal este o ramura distincta a dreptului financiar dar nu poate separa relatiile fiscale de cele financiare.

Normele juridice de drept financiar

Ca si celelalte norme juridice presupun reguli de conduita instituite de puterea publica a caror respectare este asigurata la nevoie de forta coercitiva a statului. Din cele mentionate rezulta ca principalele caracteristici ale acestora sunt:

- Caracterul general si unipersonal, intrucat sunt menite sa se aplice la un numar nedeterminat de cazuri.

- Caracterul obligatoriu si imperativ, intrucat aplicabilitatea lor este asigurata de forta coercitiva a statului.

Din punct de vedere al structurii logico-juridica, normele juridice de drept financiar cuprind: ipoteza, dispozitia si sanctiunea.

Ipoteza descrie imprejurarile in care intra in actiune dispozitia sau sanctiunea. In ipoteza se definesc atat calitatea subiectului, cat si caracteristicile acestuia.

Dispozitia descrie conduita subiectelor participante la raporturile sociale in imprejurarile descrise de ipoteza. In dispozitie sunt cuprinse drepturile si obligatiile subiectilor.

Sanctiunea contine urmarile nefavorabile care survin in conditiile nerespectarii dispozitiei sau ipotezei. Dintre sanctiunile cuprinse in normele dreptului financiar trebuie mentionate: amenda fiscala, majorarile de intarziere pentru neplata, suspendarea creditarii, supravegherea creditatii etc.