Elementele Constitutive ale Infractiunii

Imagine preview
(6/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Elementele Constitutive ale Infractiunii.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 4 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Drept

Extras din document

a. Definitie

“Acesta desemneaza totalitatea conditiilor prevazute în norma de incriminare cu privire la actul de conduita interzis pe care le îndeplineste faptuitorul ori devin relevante prin savârsirea actiunii sau inactiunii de catre acesta”.

Continutul constitutiv are o sfera de cuprindere mai restrânsa decât continutul juridic, care poate cuprinde si alte conditii privitoare la elementele infractiunii.Continutul constitutiv este însa o componenta a continutului juridic.

b. Laturile continutului constitutiv

-obiectiva (fizica) - ce consta într-o manifestare exterioara ;

-subiectiva (psihica) – ce consta în atitudinea faptuitorului fata de fapta si rezultatul ei.

LATURA OBIECTIVA

a. Definitie

“Aceasta desemneaza totalitatea conditiilor cerute de norma de incriminare privitoare la actul de conduita pentru existenta infractiunii”.

b.Structura

-elementul material ; - urmarea imediata;

-legatura de cauzalitate.

Elementul material

a. Definitie “Desemneaza actul de conduita interzis prin norma de incriminare”.

Este sub acest aspect elementul esential al oricarei infractiuni. Elementul material este desemnat printr-un cuvânt, printr-o expresie ce arata actiunea sau inactiunea interzisa, asa numitul “verbum regens”.

Actiunea – desemneaza o atitudine a faptuitorului prin care face ceva, ce legea penala ordona sa nu se faca. Actiunea se poate realiza :

- prin acte materiale (lovire, luare);

- prin cuvinte (la insulta, la calomnie);

- prin scris (la denuntare calomnioasa).

Inactiunea – desemneaza atitudinea faptuitorului care nu face ceva ce legea penala ordona sa se faca. Prin inactiune se comit infractiuni ca : nedenuntarea (art. 170 C. pen.), omisiunea de a încunostiinta organele judiciare (art. 265 C. pen.), etc.

Elementul material poate aparea în continutul infractiunii:

-într-o varianta unica – când consta fie într-o actiune, fie într-o inactiune;

-în mai multe variante alternative – când consta din mai multe actiuni sau inactiuni (de ex., infractiunea de luare de mita se poate savârsi de catre un functionar prin “pretindere”, “primire”, “acceptare”, “nerespingere” de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin (art. 254 C. pen.).

Distinctia între elementul material si varianta unica si variante alternative este importanta în ce priveste încadrarea corecta a faptei comise. Elementul material în variantele alternative poate consta nu numai din actiuni ori

nu numai din inactiuni, ci si dintr-o actiune si o inactiune (de ex., abuzul în serviciu, neglijenta în serviciu). La infractiunile complexe, elementul material are caracter complex, fiind alcatuit din doua actiuni care reprezinta fiecare în parte acte incriminate, dar pe care legiuitorul le-a reunit în continutul aceleasi infractiuni. De exemplu, tâlharia ( art. 211 C.pen. ) care necesita furt si violenta.

Cerinte esentiale

Acestea privesc elementul material si realizarea lor trebuie observata odata cu savârsirea acestuia, pentru caracterizarea faptei ca infractiune.

Cerintele esentiale se pot referi :

-la locul savârsirii faptei (în public pentru infractiunea de calomnie art. 206 C. pen. ; pe drumul public pentru unele infractiuni la regimul circulatiei pe drumurile publice) ;

-la timpul savârsirii faptei (uciderea copilului nou-nascut imediat dupa nastere – art. 177 C. pen.) ;

-la modul si mijloacele de savârsirii (falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea în orice mod – art. 288 C. pen.).

Urmarea imediata

a. Definitie.

Prin savârsirea actiunii sau inactiunii împotriva obiectului infractiunii se produce o vatamare, o periclitare a acestuia.

Putem deci, defini urmarea imediata ca fiind vatamarea adusa valorii sociale ocrotite prin fapta interzisa de legea penala.

Urmarea produsa prin savârsirea faptei poate consta :

-fie într-o schimbare a obiectului ori a pozitiei acestuia - când obiectul are un aspect material (distrugerea unui bun, moartea unui om) ;

-fie într-o stânjenire a normalei desfasurari a relatiilor sociale nascute în legatura si datorita valorii sociale ocrotite - când obiectul infractiunii are natura morala (insulta, calomnia).

b. Caracterizare

- urmarea socialmente periculoasa trebuie sa fie imediata (adica rezultat nemijlocit al actiunii sau inactiunii , nu un rezultat mijlocit).

- urmarea imediata este un element necesar al continutului constitutiv al infractiunii, pe când celelalte urmari mai îndepartate (subsecvente) pot fi elemente de circumstantiere în continutul agravat al infractiunii. În continutul unor infractiuni se întâlnesc referiri la urmarea imediata, fapt pentru care sunt infractiuni materiale, de rezultat, acesta din urma trebuind sa fie perceptibil si constatat pentru calificarea faptei ca infractiune.

Daca rezultatul nu s-a produs, atunci infractiunea nu s-a consumat, a ramas în faza de tentativa prin care s-a creat o stare de pericol pentru valoarea sociala ocrotita. Când în continutul infractiunii nu sunt referiri cu privire la rezultat se numesc infractiuni “de pericol ” , “de atitudine ”, “infractiuni formale”. În cazul infractiunilor de pericol rezultatul consta într-o stare contrara existenta anterior. La infractiunile ce au în continutul lor o urmare sau mai multe urmari este necesara stabilirea legaturii de cauzalitate între elementul material si urmarea produsa.

Legatura de cauzalitate

Fisiere in arhiva (1):

  • Elementele Constitutive ale Infractiunii.doc