Evoluția, principiile, izvoarele și raporturile dreptului penal român

A. Evolutia dreptului penal român.

a. Epoca prestatala (“antichitatea”) :

Relatiile de aparare sociala au aparut si s-au dezvoltat odata cu statul. Astfel :

- prima forma de realizare a justitiei a îmbracat forma razbunarii, care putea fi individuala sau colectiva ;

- a doua forma o reprezinta principiul talionului, conform caruia riposta trebuie sa fie proportionala cu agresivitatea : “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” ;

- a treia forma o constituie regula compozitiunii, adica o întelegere ce intervenea între agresor si victima .

Notiunea de “vinovatie” nu era cunoscuta si nu existau, de asemenea, nici reguli scrise.

b. Evul mediu :

- apare pentru prima data notiunea de pedeapsa;

- apar codurile scrise, iar pedepsele era crude, grele si intimidante ;

- Montesquieu si Cesare Beccaria au avut în aceasta perioada un rol deosebit în formarea gândirii juridico-penale, încercând printre altele sa înlature aplicarea pedepsei cu moartea.

c. Perioada moderna :

În istoria dreptului penal român prima lege cu dispozitii penale a fost “Legea tarii”,care a înlaturat practica talionului. Aceasta a tinut multa vreme locul Constitutiei, Codului civil si Codului penal. De asemenea ea marcheaza modernizarea gândirii juridice penale în perioada feudalismului dezvoltat. În perioada regimului turco-fanariot legile cu caracter penal au fost “Pravilniceasca Condica”, “Codul Calimach”, “Legiuirea Caragea” si “Criminaliceasca Condica”. Istoria dreptului penal cunoaste pâna în prezent succesiunea a trei Coduri penale :

1.“Codul penal de la 1865 (“Codul Cuza”)” :

- realizeaza unificarea legislativa penala si marcheaza începutul dreptului penal român dupa unirea Moldovei cu Muntenia din 1859 ;

- izvoarele acestuia sunt : Codul penal francez (1810) si Codul penal prusian (1859) ;

- consacra principiul legalitatii incriminarii si a pedepsei, egalitatea în fata legii penale, umanizarea pedepselor ;

- nu prevedea pedeapsa cu moartea, ci munca silnica pe viata ;

- infractiunile erau clasificate în trei : crime, delicte si contraventii ;

- tentativa nu era cunoscuta, fiind asimilata infractiunii consumate, iar complicele se pedepsea ca si autorul.

2. “Codul penal de la 1937” (“Codul penal Carol al II-lea”) :

- acest cod a avut un caracter unificator dupa realizarea Marii Uniri de de la 1 Decembrie 1918 ;

- se introduc pentru prima data alaturi de pedepse, masurile de siguranta masurile educative (pentru minori), pedepsele complementare si accesorii ;

- nu se prevedea pedeapsa cu moartea ;

- se atribuie pedepsei rolul educativ, introducându-se institutia individualizarii pedepsei ;

- acesta era structurat în trei parti : -dispozitii generale ;

- dispozitii privitoare la crime si delicte ; - dispozitii privind contraventiile ;

- asemeni Codului penal anterior pedepsele erau de trei feluri : pentru crime, pentru delicte si pentru contraventii ;

- fiind considerata una dintre cele mai evoluate legi ale timpului acesta ramâne în vigoare pâna în 1969.