Faptele de comerț

Potrivit teoriei speculatiei fapta de comert este un act de speculatie care se face în scopul realizarii de beneficii (profit), speculând asupra transformarii unor materii prime, materiale, în produse de o valoare superioara sau asupra circulatiei produselor

Într-o alta opinie  teoria circulatiei  s-a considerat ca actul de comert este un act de circulatie sau mai exact un act de interpunere între producator si consumator.

O alta teza  teoria întreprinderii  pune accentul pe actul îndeplinit într-o întreprindere, activitatea comerciala privind, asadar o activitate metodic organizata, nu un act juridic izolat.

Si în literatura de specialitate juridica s-a ajuns la o concluzie asemanatoare definindu-se actele de comert sau, mai larg, faptele de comert ca fiind acele acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin care se realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulatia marfurilor, cu scopul de a obtine profit.

În doctrina clasica, faptele de comert sunt clasificate în doua categorii: fapte de comert obiective si fapte de comert subiective.S-au purtat discutii în doctrina si cu privire la existenta unei categorii distincte si anume faptele de comert unilaterale sau mixte. Sunt fapte de comert unilaterale sau mixte acele acte juridice sau operatiuni care au caracter comercial numai pentru una dintre parti, pentru cealalta parte având caracter civil.

Faptele de comert obiective

Faptele de comert obiective sunt actele juridice si operatiunile prevazute, în principal, în articolul 3 C.com. Comercialitatea acestor acte si operatiuni rezulta din lege care le determina ca fiind fapte de comert. În functie de obiectul si functia economica a faptelor de comert, prevazute de art. 3 C.com. acestea pot fi clasificate în trei categorii:1.operatiuni de interpunere în schimb sau circulatie-corespunzator activitatii economice de comert, 2.operatiuni privind organizarea si desfasurarea activitatii de productie, 3.operatiuni conexe (accesorii) priveste actele juridice si operatiunile conexe care sunt fapte de comert datorita legaturii lor cu actele si operatiunile pe care C. com. le califica drept fapte de comert.

Codul comercial considera ca fiind fapte de comert:1.întreprinderile de furnituri,2.întreprinderile de spectacole publice, 3.întreprinderile de comisioane, agentii si oficii de afaceri,4.întreprinderile de constructii,5.întreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie,6.întreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta,7,întreprinderile de transport de persoane sau lucruri, pe apa sau pe uscat,8.întreprinderile de asigurari,9.întreprinderile de depozit în docuri si antrepozite. Din definitie rezulta urmatoarele caracteristici ale întreprinderii:a)existenta unei organizari autonome a unei activitatii cu ajutorul factorilor de productie;b)asumarea de catre întreprinzator a coordonarii întregii activitati si implicit a riscului acestei activitati;c)scopul activitatii este producerea de bunuri si servicii destinate schimbului, în vederea obtinerii unui câstig;

Doctrina clasifica întreprinderile în:1. întreprinderi de productie; 2.întreprinderi de prestari de servicii.

Fapte de comert conexe (accesorii)

Notiune  faptele de comert conexe sunt acte juridice sau operatiuni care dobândesc comercialitate datorita legaturii strânse care o au cu acte sau operatiuni considerate de lege fapte de comert.

Sunt fapte de comert conexe:-contractele de report asupra titlurilor de credit,-operatiunile de bursa,-cumpararile sau vânzarile de parti sociale sau actiuni ale societatilor sociale,-operatiunile de mijlocire în afaceri,-cambia sau ordinele în producte sau marfuri,-operatiunile cu privire la navigatie,-depozitele pentru cauza de comert,-contul curent si cecul,- contractele de mandat, comision si consignatie,- contractele de gaj si fidejusiune.

Faptele de comert subiective

Notiune  faptele de comert subiective sunt acele acte si operatiuni savârsite de un comerciant în aceasta calitate, altele decât faptele obiective de comert prevazute de art.3 din C.com.

Comerciantii

Codul comercial român are la baza sistemul obiectiv. Reglementarea sa se aplica oricarei persoane care savârseste anumite fapte de comert obiective reglementate de art.3 C. com., indiferent daca persoana care le savârseste are sau nu calitatea de comerciant. Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, având comertul ca profesiune obisnuita, si societatile comerciale.Din definitie se poate constata existenta a doua categorii de comercianti:1. persoanele fizice care savârsesc fapte de comert ca profesie obisnuita (comerciantii individuali);2.persoanele juridice (comerciantii colectivi) sub forma societatilor comerciale. Dobândirea calitatii de comerciant este diferita la persoanele fizice fata de persoanele juridice. Persoanele fizice trebuie sa îndeplineasca trei conditii

-sa savârseasca anumite fapte de comert obiective;-savârsirea faptelor de comert sa aiba caracter de profesiune;-savârsirea faptelor de comert sa se faca în nume propriu.Capacitatea persoanei fizice ceruta pentru a fi comerciant are capacitatea de a fi comerciant daca are capacitate deplina de exercitiu. Minorul  nu are capacitatea de a comerciant. Persoana pusa sub interdictie nu poate fi comerciant si nici nu poate continua comertul. Exercitarea unei activitati comerciale impune existenta unor conditii care sa asigure cadrul corespunzator. În acest scop, legea instituie anumite obligatii în sarcina acelora care desfasoara activitatea comerciala ca profesiune, adica comerciantilor. Aceste obligatii sunt strâns legate de exercitarea profesiunii comerciale si, în consecinta, ele sunt denumite obligatii profesionale ale comerciantilor.