Infracțiuni contra libertății, integrității corporale, sănătății și vieții private a persoanei II

Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţiiInfracţiuni la regimul efectuării transplanturilor

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372/2006) prevede în Titlul VI („Efectuarea prelevării şi transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic”) că „organizarea şi efectuarea prelevării de organe, ţesuturi şi/sau celule de origine umană, în scopul transplantului, în alte condiţii decât cele prevăzute de prezentul titlu, constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii penale (art. 154).

În aceste condiţii, legea specială prevede 5 incriminări: (a) prelevarea sau transplantul de organe, ţesuturi sau celule de origine umană fără consimţământ (art. 155); (b) compromiterea unei autopsii medico-legale (art. 156); (c) donarea de organe pentru foloase, constrângerea la donare şi publicitatea în scop comercial a donărilor (art. 157); (d) traficul de organe, ţesuturi sau celule de origine umană (art. 158) şi (e) transportul transfrontalier de organe, ţesuturi sau celule de origine umană (art. 159).

Infracţiuni la regimul efectuării transplanturilor

Toate aceste incriminări au ca obiect juridic comun relaţiile sociale privind protejarea activităţii de prelevare şi transplantare de organe, ţesuturi sau celule de origine umană împotriva oricaror acţiuni sau omisiuni ce pot afecta sau pune în pericol integritatea corporală şi sănătatea persoanei, înfăptuirea justiţiei sau caracterul moral al activităţii de transplant.

Obiectul material constă în organe, ţesuturi sau celule de origine umană, prelevate, transportate sau transplantate cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Subiecţii activi sunt, în general, necircumstanţiaţi, cu excepţia celor de la infracţiunea de prelevare sau transplant de organe, ţesuturi sau celule de origine umană fără consimţământ şi a celei de compromitere a unei autopsii medico-legale, la care subiectul activ este personal medical.

Subiectul pasiv este necircumstanţiat, putând fi orice persoană, cu excepţia infracţiunii de compromitere a unei autopsii medico-legale la care subiect pasiv principal este justiţia, ca autoritate a statului.

Elementul material al laturii obiective constă într-o acţiune, urmarea imediată fiind o stare de pericol contrară celei normale preexistente comiterii faptei, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăşi acţiunea incriminată (ex re).

Latura subiectivă este caracterizată de existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei, directe sau indirecte. Mobilul şi scopul prezintă relevanţă pentru caracterizarea intenţiei la unele dintre infracţiuni (donarea în scopul obţinerii de foloase sau traficul de organe, ţesuturi ori celule).

Este fapta persoanei care efectuează prelevarea sau transplantarea unor organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană fără consimţământ dat în condiţiile legii atât de către donator (sau cei care pot dispune pentru el), cât şi de primitor.

Donatorul este, potrivit art. 142 litera (f), subiectul în viaţă sau decedat, de la care se prelevează organe, ţesuturi şi/sau celule de origine umană pentru utilizare terapeutică, iar primitorul este, potrivit art. 142 litera (g) subiectul care beneficiază de transplant de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule.

Pentru donatorul decedat, consimţământul se exprimă în scris de cel puţin unul dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: soţ, părinte, copil, frate, soră.

În absenţa acestora, consimţământul va fi luat de la persoana autorizată, în mod legal, conform legislaţiei în domeniu, să îl reprezinte pe defunct.

Potrivit art. 144 din lege, litere (a) şi (b), prelevarea se face în următoarele condiţii: prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în scop terapeutic, se poate efectua de la persoane majore în viaţă, având capacitate de exerciţiu deplină, după obţinerea consimţământului informat, scris, liber, prealabil şi expres al acestora, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 la Titlul VI al legii.

Se interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la persoane fără capacitate de exerciţiu.

Consimţământul se semnează numai după ce donatorul a fost informat de medic, asistentul social sau alte persoane cu pregătire de specialitate asupra eventualelor riscuri şi consecinţe pe plan fizic, psihic, familial şi profesional, rezultate din actul prelevării.

Fapta este periculoasă întrucât încalcă după caz, dreptul donatorului sau cel al primitorului de a dispune de propria persoană, ca şi dreptul la libertate fizică şi psihică, la integritate corporală şi sănătate.

Obiectul juridic al acestei infracţiuni constă în libertatea persoanei de a dispune de ea însăşi, valoare ocrotită prin art. 26 alin. (2) din Constituţia României.

Obiectul material poate fi reprezentat de corpul donatorului sau primitorului.

Subiectul activ nu este circumstanţiat prin lege, dar el nu poate fi în mod normal decât un membru al personalului medical calificat să facă prelevarea şi transplantarea unui organ, a unui ţesut sau a unei/unor celule de origine umană.

Subiect pasiv este, după caz, donatorul, primitorul sau ambii.