Instituții politice - prezentare curs

Noţiunea de instituţie publică

Caracterul incert al noţiunii, datorită:

noţiunea de “instituţie” este greu conturabilă

calificarea unor instituţii ca politice este greu de realizat, dat fiind caracterul polisemantic al termenului “politică”

Instituţie + politică

Noţiunea de instituţie

teoriile asupra instituţiilor se divid în funcţie de caracterul «dat» sau «construit» al acestora, de poziţia pe care acţiunea individuală sau de grup o are faţă de încadrarea ei instituţională

Dacă se pune accentul pe voinţa grupurilor, „instituţiile în general sunt văzute ca arene unde au loc lupte politice între grupuri cu interese predefinite;

dar construcţia specifică a arenelor ca atare nu era considerată a fi o variabilă importantă în determinarea rezultatelor unor asemenea lupte”, „actorii raţionali construiesc tipuri de instituţii care vor servi scopurilor lor predefinite”

Dintr-o altă perspectivă, instituţiile sunt cele care determină comportamentele individuale sau de grup; dacă la început oamenii creează instituţiile, apoi instituţiile sunt cele care îi creează pe oameni

alegerea instituţiilor iniţiale nu este nici ea făcută după bunul plac al actorilor sociali sau politici, instituţiile create de un actor pentru a-şi atinge un anumit scop, vor rescrie acel scop ulterior, instituţiile se autonomizează, că ele devin „forţe sociale prin ele însele”

Problema centrală este deci cea a priorităţii acordate actorilor sau cadrului instituţional

Deci, problema definirii clare a instituţiilor rămâne nerezolvată

Noţiunea de politic-politică

termenul «politic(ă)» este polisemantic

Prin politică se înţelege, în acelaşi timp:

o acţiune (ca în sintagma «X face politică»),

o sferă de acţiune (ca în sintagma «politica agricolă»),

o sferă distinctă a relaţiilor sociale (ca în sintagma «politicul este puţin reprezentativ»)

Trebuie distins politicul (politics) de politică (policy)

Politica este o acţiune, o deplasare spre un scop printr-un ansamblu de mijloace specifice

Politica nu se preocupă, aşadar, de adevăr şi de fals, ea fiind o orientare arbitrară către un anumit scop, impus mai mult de interesele promotorilor săi decât de raţiune

Politica este cu necesitate bazată pe o ideologie

Politica nu este deci raţională, trebuind să fie doar rezonabilă pentru a putea convinge publicul

Politicul este un univers de relaţii, un cadru cu aspect de universalitate în care se cuprind raporturi şi stări de o natură specifică

Politicul este universul relaţiilor zise «politice», relaţii de genul: «autoritate-subiect supus autorităţii» sau «guvernanţi-guvernaţi»

Totuşi, relaţiile politice sunt prezente peste tot în social, sunt socialul însuşi

Dacă ne situăm în planul individului, relaţiile politice pot fi definite ca fiind relaţiile sociale privite din unghiul de vedere al apartenenţei obligatorii a individului la o societate dată

Individul nu este constrâns să aparţină unei societăţi date, ci este o necesitate a sa ca el să se integreze.

Apartenenţa este obligatorie, dar este percepută ca o libertate

Politicul se bazează pe credinţa în obligativitatea unei integrări