Introducere în Drept

1. Definitie :

Dreptul consta în ansamblul regulilor de conduita generale si obligatorii asigurate si garantate de stat reguli al caror scop îl constituie organizarea si disciplinarea comportamentului uman în cadrul relational uman cum si înfaptuirea acestui comportament într-un climat specific manifestarii coexistentei drepturilor esentiale ale omului si libertatilor lui cu justitia sociala.

Ceea ce este caracteristic normelor de drept consta tocmai în faptul ca respectarea si aplicarea lor nu este o latitudine sau facultate ci o obligatie a carei încalcare atrage raspunderea penala, civila sau disciplinara dupa caz.

2. Acceptiunile1 termenului “Drept”

A. dreptul în sens de drept subiectiv

B. dreptul în acceptiunea sa de drept obiectiv

C. dreptul în acceptiunea sa de drept pozitiv

D. dreptul ca stiinta

A) Dreptul subiectiv

În aceasta acceptiune termenul “drept” se înfatiseaza a fi prerogativa recunoscuta unei persoane fizice sau juridice de a pretinde ceva la un alt subiect de drept, fie o prestatie pozitiva constând în “a da” sau în “a face” fie într-o prestatie negativa constând în “ a nu face”.

Exemple cu privire la frecventa folosirii termenului cât si în privinta continutului termenului în acceptiunea sa de drept subiectiv:

1. am dreptul sa ma casatoresc, întrucât am împlinit vârsta de 18 ani (din domeniul dreptul familiei);

2. am dreptul sa ma înscriu în anul II de studii întrucât am promovat primul an (din domeniul dreptului administrativ);

3. am dreptul sa petind pretul pe lucrul vândut si predat (din domeniul dreptului civil);

4. am dreptul sa pretind salariul pe luna expirata întrucât am fost prezent, am lucrat în toate zilele lucratoare îndeplinindu-mi obligatiile de munca, etc.).

Asadar termenul drept se foloseste frecvent în aceasta acceptiune, fie în viata cotidiana, fie în viata juridica.

Trasaturi

Din definitie si din exemplele date rezulta ca dreptul în acceptiunea sa de drept subiectiv are urmatoarele trasaturi:

• drepturile subiective sunt prerogativele recunoscute unei persoane fizice sau juridice;

• continutul acestor prerogative consta în a pretinde ceva de la altcineva;

• drepturile subiective sunt strâns legate de persoana omului (de titularul lor);

• fiind legate de titularul lor drepturile subiective sunt întotdeauna prerogative concrete;

• drepturile subiective sunt infinite la numar;

• drepturile subiective pot avea natura juridica diferita în raport de ramura de drept ale carei norme le reglementeaza;

• în privinta continutului lor, drepturile subiective sunt limitate totusi de lege si de bunele moravuri în sensul ca ele exista si pot fi exercitate numai în masura limitelor date de acestea;

• drepturile subiective constituie o categorie juridica prin mijlocirea careia titularii lor pot participa la schimburile de valori care cad sub incidenta reglementarii juridice;

• din definitie si din exemple rezulta ca un drept subiectiv apartinând unui subiect de drept, de regula îi corespunde o obligatie altui subiect de drept (a celui de la care se pretinde sa savârseasca ceva)

B. Dreptul în acceptiunea sa de “Drept obiectiv”

Notiune: În acceptiunea sa de “drept obiectiv” dreptul este privit a fi un“ansamblu de norme care organizeaza viata în comun, este o tehnica a convietuirii umane, destinata sa disciplineze comertul uman si sa apere societatea de excese”1.

Într-o alta formulare dreptul obiectiv este privit ca totalitatea normelor juridice edictate sau sanctionate de stat prin organul legiuitor (parlamentul) înfatisând electoratul dintr-o etapa data.

Trasaturi:

• are caracter normativ fiind format din reguli de conduita prin care se stabileste comportamentul juridic al oamenilor;

• regulile de conduita care alcatuiesc dreptul obiectiv sunt reguli generale (are caracter general);

• regulile de conduita sunt obligatorii întrucât devin norme juridice, în structura lor intra un element specific dreptului, elementul punitiv (sanctionator) datorita caruia asemenea reguli pot fi aduse la îndeplinire cu ajutorul fortei coercitive a statului daca nu s-au respectat de bunavoie;

• regulile de conduita ce alcatuiesc dreptul obiectiv sunt impersonale, adica abstracte;

• oricât de multe ar fi, normele juridice sunt totusi limitate ca numar;

• dreptul obiectiv constituie cadrul de recunoastere si de exercitare a drepturilor subiective si de asumare si executare a obligatiilor corelative.

C. Dreptul în acceptiunea sa de “Drept pozitiv”

Notiune. Dreptul pozitiv se înfatiseaza ca fiind totalitatea normelor juridice (în vigoare) într-un anume stat.

Dreptul pozitiv scria Mircea Djuvara este “dreptul care se aplica într-o societate data la un moment dat, sub auspiciile statului respectiv sau mai pe scurt “este dreptul care se aplica”.