Istoria Dreptului

În eneolitic s-a produs un proces de o importanţă covârşitoare şi anume

indoeuropenizarea. În cadrul acestui proces istoric în zona balcanică a Europei

se aşează tracii şi ilirii, aceştia din urmă pe coasta Dalmată

Tracii au fost purtătorii civilizaţiei bronzului în această zonă europeană.

La începutul primei vârste a fierului (mileniul I î.Hr) din masa tracilor s-au

individualizat triburile geto-dace la nord de Dunăre. Ei sunt purtătorii civilizaţiei

fierului în spaţiul pe care se află actuala Românie.

În cea dea doua vârstă a fierului întâlnim ca realitate social-politică

democraţia militară (competenţa generală o avea Adunarea războinicilor,care

delega un conducător cu atribuţii militare, dar şi juridice - de exemplu

Dromichete).

Alături de numeroase izvoare arheologice avem şi o multitudine de

izvoare narative care ne vorbesc despre societatea geto-dacă: Herodot, Strabon,

Diodor din Sicilia, Pausanius, Iordanes, Pompeius Trogus (ne vorbeşte de

căpitănia getodacă Rubobostes).

Viaţa economică - cunoaşte progresul, apare plugul cu brăzdar de fier,

roata olarului cu învârtire rapidă, moneda, diferenţierea socială de avere

(tarabostes “pilleatis” şi comati “capilati”).

Norme de conduită - nu aveau un caracter juridic şi erau comune cu cele

ale sciţilor, celţilor şi a altor “popoare barbare”.

Fiii puteau cere delimitarea părţilor lor din moştenire părinţilor

(Herodot); acest lucru atestă trecerea spre proprietatea privată. Se practică

jurământul de sânge şi jurământul pe vetrele regale. De asemenea este prezentă

răzbunarea sângelui şi răspunderea colectivă.

Exista marea familie patriarhală din care ulterior se va desprinde familia

monogamă (pereche). Familia patriarhală era dominată de bărbatul cel mai în vârstă şi,

ca o particularitate, în cadrul ei sclavii aveau statut de membru inferior al familiei.

În jurul anului 80 î.Hr. Burebista reuneşte marile uniuni de triburi getodace

într-un stat (arhé) care ocupa un teritoriu foarte extins. Statul dac a fost până la

dispariţia sa – odată cu cucerirea romană - un stat teocratic şi militar (Strabon,

Iordanes, Dio Casius etc.)

Organizarea statului

- regele (basileus)

- marele preot (Deceneu)

- dregătorii militari şi administrativi (menţionaţi de Suidas).

După moartea lui Burebista – asasinat, se pare, în urma unui complot -

statul s-a împărţit în 4 apoi în 5 cu centrul vital în M-ţii Orăştiei.

Dreptul geto-dac

Odată cu apariţia statului apar norme juridice care înlocuiesc tradiţia şi

obiceiurile din democraţia militară. Iordanes şi Strabon ne vorbesc de existenţa

unui sistem de legi scrise, însă nu avem nici o mărturie concretă despre aceasta.

Exista marea proprietate deţinută de tarabostes, alături de proprietatea obştească.

Avem atestate familia monogamă cu soţia fictiv cumpărată de la părinţi

de către soţ.

Exista sistemul răzbunării sângelui şi duelul judiciar.

Exista un fel de rudiment al dreptului internaţional, în care înţelegerile

încheiate presupuneau ritualuri speciale – ca şi feţialii la romani.