Istoria Dreptului Românesc

Evoluţia raporturilor juridice în spaţiul geto-dacic:

• Particularităţi politice, sociale şi juridice ale populaţiei de la N Dunării din antichitate

• Norme de drept premergătoare statului dac centalizat

• Evoluţia statului şi dreptului geto-dac în sec. I în. Hr.- sec. I după Hr.

• Aspecte econimice şi administrative privind apariţia statului dac centralizat

• Instituţiile de drept la geto-daci comparativ cu antichitatea clasică greco-romană

• Considerente juridice ale relaţiilor internaţionale la geto-daci

Particularitaţi politice , sociale şi juridice ale populaţiei la N de Dunăre

Caracteristici:

-aparţin marelui neam al tracilor (în jurul anului 1000 în. Hr)

-aria de răspândire a acestora este la V-Boemia(Cehia de azi); în răsărit- Gurile Bugului ; în N Carpaţii Păduroşi şi în S – Munţii Balcani

-la jumătatea mileniului întâi în. Hr. –Geţii ating stadiul de organizare socială caracteristic democraţiei militare şi sunt în plină civilizaţie a fierului .

Izvoare : nescrise –arheologice

scrise – principalul izvor este HERODOT pentru jumătatea mileniului întâi (cu lucrarea „ISTORII”).

Evenimentul care atestă intrarea geţilor în istorie , este prilejuit de expediţia regelui persan DARIUS la N Mării Negre (Sciţii): „Pentru că s-au purtat nesăbuit geţii dobrogeni au fost pe dată robiţi , măcar că sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci.”

Norme de drept premergătoare statului dac centralizat

Trăsături generale: stadiul de organizare socială a geţilor în a II a jumătate a mileniului I în. Hr. este dat de organizarea de tip tribal în cadrul căreia războinicul reprezenta elementul central al comunităţii iar în fruntea acesteia din urmă , întâlnim un şef militar . schimburile comerciale cu coloniştii greci încurajează apariţia proprietăţii private care va coexita cu proprietatea colectivă , în comun a bunurilor.

relaţiile interumane se bazează pe obiceiuri juridice(cutume nescrise) , şi care sunt păstrate din generaţie în generaţie prin viu grai în special de către preoţi , care îndeplinesc şi funcţia de judecători (medici)

apariţia primelor instiuţii politice la geto-daci (familia , proprietatea şi schimburile comerciale).

Familia- este monogamă (o singură soţie), tatăl este capul familiei iar copii au dreptul la averea succesorală încă din timpul vieţii părinţilor (după majorat).

Proprietatea –definirea mai clară a instituţiilor proprietăţii , atrage ierarhizarea socială :apariţia castei nobile (aristrocraţia- tarabostes) care se evidenţiază din rândul oamenilor liberi denumiţi comati.din rândul primilor se detaşează căpetenia militară (primus inter pares) care are puteri discreţionale pe timp de război . însă pe timp de pace atribuţiile îi sunt limitate . Adunarea războinicilor (dintr-o instituţie reprezentetivă a comunităţii devine un instrument militar prin care căpetenia militară guvernează impunând celorlalţi interesele şi dorinţele aristrocraţiei(proprietatea)

Schimburile comerciale – reprezintă un element important în maturizarea societăţii geto-dace , colonizările greceşti de la Pontul Euxin (marea neagră) jucând rolul important (sec. I în . Hr .), iar ulterior acestie perioade , rolul va fi cedat negustorilor romani . Schimburile comerciale dintre geţi si greci vor impulsiona meşteşugurile şi comerţul chiar şi în cadrul populaţiei de la N Dunării , deoarece cererea mare de produse nu putea fi suplinită doar prin intermediul negustorilor stăini, numărul mare de tezaure şi depozite monetare descoperite , arată existenţa economiei de schimb (marfă contra bani, marfă contra marfă), trocul , evidenţiază ierarhizarea socială iar din punct de vedere politic consemnează apariţia (polilor) formaţiunii de tip statal (uniuni de triburi)

Religia – monoteistă ,reprezintă un factor de unitate şi individualizare a geţilor faţă de traci

geţii sunt consideraţi extrem de evlavioşi (religia este omniprezentă iar preoţii au mare autoritate), (credinţa în viaţa de dincolo)

religia la geto-dacia contribuit din plin la caracterizarea acestora ca fiind excelenţi luptători , deoarece alternativa (înfrângerea) era absolut umilitoare .