Istoria dreptului românesc

Curs 1

ORGANIZAREA SOCIALA A GETO-DACILOR

IN EPOCA PRESTATALA

Geto-dacii fac parte din cadrul neamului tracilor despre care Herodot zicea ca este “cel mai numeros dupa cel al inzilor”. Tracii au patruns in teritoriul de acum al tarii noastre in Neoliticul tarziu, in cadrul procesului de indoeuropenizare a spatiului Carpato- Danubiano-Pontic. Ei au creat o stralucita civilizatie a bronzului pe un intins areal geografic limitat la N de Zona Pripetului, la S de M Egee, la E de gurile Bugului si la V de Dunarea Panonica.

In cadrul neamului tracic s-au cristalizat ca o ramura distincta geto-dacii, de departe cel mai important trib tracic din punct de vedere al civilizatiei materiale si spirituale, cat si din perspectiva organizarii politice pe care ei l-au atins.

Delimitarea geto-dacilor ca grup etnic distinct s-a realizat pe un teritoriu vast,delimitat la N de C. Paduras, la S de Mtii Enzi, la E de Nistru si la V de Tisa. Rezulta ca geto- dacii sunt autohtoni pe aceste tinuturi.

Prezenta statornica pe teritoriul tarii noastre e mentinuta din sec VI i.Hr. Izvoarele latine ii denumesc daci (triburile intracarpatice), iar cele grecesti, geti (triburi extracarpatice). Strabon arata in “Geografia” ca getii si dacii vorbeau aceeasi limba si constituiau acelasi popor.

Istoria antica ne-a transmis informatii importante privind modul de viata, dezvoltarea economica si sistemul de realizare a conducerii sociale. Datele se completeaza cu cele extrase din investigatiile arheologice si intregesc imaginea organizarii societatii geto-dace in Epoca Prestatala.

Cele mai importante marturii sunt:

- Herodot in Cartea IV a Istoriilor sale → expeditia Regelui persan Darius din 514 i.Hr.impotriva scitilor din stepele nord-pontice. Toate triburile trace s-au supus lui cu exceptie geto-dacii care au opus o puternica rezistenta, fiind invinsi in cele din urma cu toate ca erau ceio mai viteji si mai drepti dintre traci.

- Tucidide in “Razboiul peloponesiac” → arata ca getii si celelalte popoare de aici sunt vecini cu scitii, au aceleasi arme si aceleasi obiceiuri. Aceasta mentiune este foarte importanta deoarece pe baza ei putem extrapola orice referire la sciti si catre geto-daci.

- Pompeius Trogus → uniunea getilor dunareni condusi de un Rex Hristianorum care in sec IV a jucat un rol important in conflictul dintre Filip II regele Macedoniei si Ateas, capatenie scita.

- Strabon si Arian → descriu cu lux de amnunte expeditia din 335 i.Hr. a lui Alexandru Macedon impotriva getilor de la N Dunarii cand regele a cucerit si o cetate a getilor.

- Diodor, Polianus, precum si geograful Pausarias → relateaza conflictul din 292 i.Hr. dintre diadocul Lysimah si capetenia unei uniuni de triburi gete Dromichaites care s-a terminat cu victoria lui Dromichaites.

- Iustinius → relateaza conflictul regelui Orcles cu bastarnii si pedeapsa data de acesta soldatilor sai invinsi.

- Pompeius Trobus → cresterea puterii dacilor in Transilvania sub Robobostes. “incrementa dacorum per Rubobostem rege”

Concluzile sunt:

-geto-dacii erau o populatie sedentara care se ocupau cu agricultura, dispuneau de cetati intarite si edificii impunaroare, armate puternice, bine echipate.

-geto-dacii au dezvoltat o stralucita civilizatie a fierului in special in cadrul celei de a II-a varste caracterizata prindezvoltarea puternica a mestesugului, a productiei si a schimbului de marfuri.

-pe planul formelor de conducere a vietii sociale, prezinta caracteristicile societatii gentilice ajunsa la ultimul nivel al decaderii sale-democratie militara a triburilor si uniunii de triburi.

In acest sistem de organizare a societatii atributiile sunt exercitate de Adunarea Poporului Inarmat (toti barbatii capabili sa poarte arme). Adunarea ia cele mai importante decizii pentru viata comunitatii pentru ca functiona regula: cine isi risca viata in lupta trebuie sa decida.

Regii mentionati in relatarile antice nu sunt veritabili sefi de stat, ci simpli conducatori militari, numiti si revocati de Adunarea Poporului Inarmat care le stabileste si atributiile. Se manifesta tot mai pregnant tendinta acestor sefi militari de a-si consolida pozitia, de a transmite cu titlu ereditar. Aceasta tendinta marcheaza tranzitia de la societatea gentilica- tribala la organizare politica de stat.

NORMELE DE CONDUITA ALE GETO-DACILOR

In Epoca Prestatala, relatiile sociale in cadrul societatii geto- dace erau reglementate prin norme de conduita fara caracter juridic care erau respectate si aplicate de bunavoie pt ca reprezinta interesele tuturor, norme cu un pronuntat caracter religios. Unele obiceiuri au suprevietuit si in societatea feudala ceea ce reprezinta o dovada incontestabila a continuitatii poporului roman pe acest teritoriu.

- Herodot — fii puteau cere si obtine de la parinti delimitarea partii care li se cuvenea din proprietatea comuna. Rezulta ca institutia proprietatii private era in plin proces de formare.

- Furtul reprezenta o atingere foarta grava a normelor de convietuire sociala.

- Pentru incheierea conventiilor se folosea juramantul si un ritual foarte asemanator cu infratirea din Evul Mediu.

- Juramantul pe zeitatile Palatului Regal, denumit si juramantul pe treptele regale, pe care trebuia sa-l faca slujitorii regelui. Daca regele se imbolnevea, unul din slujitori jurase stramb. Pentru identificarea lui erau desemnati 3 ghicitori pt a arata cine era acela si daca el nega se aduceau 6 ghicitori. Daca dadeau aceeasi solutie, cel in cauza era condamnat la moarte, in caz contrar pedeapsa se aplica primilor 3 ghicitori. Procedura aminteste de proba cu jurator.

- Despre casatorie – Menandru referindu-se la Epoca bronzului – unele triburi drace cunosteau poligamia. Horatiu arata ca geto- dacii erau monogami si pazeau cu stasnicie acest lucru. Catre sfarsitul Comunei Primitive femeile erau inferioare barbatului. Dovada era pedeapsa aplicata de Oroles soldatilor sai – “sa faca slujba femeilor lor, slujbe care mai inainte lor li se faceau”.

Aceste reguli erau respectate firesc si nu prin constrangere. Agatarsii (aveau aceleasi obiceiuri ca si dacii) formulau regulile in versuri si le invatau cantandu-le. Istoricul Justinius arata ca scitii respecta dreptatea in chip firesc si nu prin legi, iar Herodot, inca din sec VI i.Hr. mentioneaza ca getii erau cei mai drepti dintre traci.