Istoria statului și a dreptului românesc

Curs
7.6/10 (5 voturi)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: pdf
Pagini : 112 în total
Cuvinte : 69140
Mărime: 675.34KB (arhivat)
Puncte necesare: 0
UNIVERSITATEA “ANDREI SAGUNA” CONSTANTA FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE

Cuprins

  1. CAPITOLUL I Statul şi dreptul geto-dac (sec. I î. Hr. – sec. I d. Hr.)
  2. 1.1.Formarea societăţii umane în spaţiul carpato-danubiano-pontic; aspecte socialjuridice
  3. 1. 2. Formarea şi evoluţia istorică a statului geto-dac până la cucerirea romană.
  4. 1.3. Organizarea de stat, instituţiile juridice şi legislaţia statului geto-dac
  5. Capitolul II Statul si dreptul in Dacia Romană (106 – 271 d. Hr.)
  6. 2. 1. Constituirea provinciei imperiale Dacia; romanizarea
  7. 2.2. Organele centrale şi locale
  8. 2. 3.Dreptul în Dacia Romană; instituţiile juridice
  9. Capitolul III Organizarea prestatală şi dreptul în perioada secolelor III-IV
  10. 3.1. Obştea sătească, nucleul social – politc al romanităţii
  11. 3.2. Normele de conduită ale persoanelor în obşte; obligaţiile civile.
  12. 3.3. Răspunderea penală în obşte; proceduri de judecată.
  13. 3.4. Forme de organizare prestatală: ţări, cnezate, voievodate, câmpuri, cobâle.
  14. 3.5.Lege şi dreptate în formaţiunile prestatale; Legea ţării.
  15. Capitolul IV Formarea statelor feudale româneşti. Semnificaţia istorică –
  16. juridică
  17. 4.1. Formarea voievodatului Transilvania. Colonizările
  18. 4.2. Formarea statului feudal Ţara Românească
  19. 4.3. Formarea statului feudal Moldova
  20. 4.4. Semnificaţia istorico–juridică a constituirii statelor feudale româneşti
  21. Capitolul V Organizarea de stat în voievodatul transilvaniei în secolele XIXVI
  22. 5.1. Structura socială, politică şi administrativă; voievodatul; instituţiile centrale
  23. 5.2. Instituţiile locale – organizarea administrativ-teritorială
  24. 5.3. Pluralitatea normelor juridice privind persoanele şi bunurile
  25. 5.4. Organizarea judecătorească
  26. Capitolul VI Organizarea de stat a ŢĂRII ROMÂNEŞTI si MOLDOVEI în
  27. perioada feudalismului dezvoltat
  28. 6.1. Instituţia Domniei
  29. 6.2. Constituirea şi evoluţia sistemului electiv-ereditar
  30. 6.3. Organele centrale ale statului
  31. 6.4. Organizarea administrativ-teritorială
  32. Capitolul VII Legea ţării şi instituţiile juridice în evul mediu
  33. 7.1. Structura socială şi exercitarea dreptului de proprietate în Ţara Românească şi
  34. Molodova
  35. 7.2. Reglementarea relaţiilor personale (persoane, rudenie, familie, căsătorie,
  36. succesiune)
  37. 7.3. Infracţiunile împotriva persoanei şi a proprietăţii; procedurile de judecată şi
  38. probele
  39. Capitolul VIII Organizarea de stat a principatului TRANSILVANIEI în secolele
  40. XVI-XIX
  41. 8.1. Principatul – constituire, organizare şi funcţionare
  42. 8.2. Instaurarea dominaţiei habsburgice
  43. 8.3. Evoluţia dreptului în perioada Principatului
  44. 8.4. Banatul sub ocupaţie otomană şi habsburgică – aspecte constituţionale; Bucovina
  45. sub ocupaţie habsburgică
  46. Capitolul IX Structura de stat şi dreptul în ŢARA ROMÂNEASCĂ ŞI moldova
  47. în perioada feudalismului târziu (1600-1821)
  48. 9.1.Evoluţia structurii social-economice
  49. 9.2. Modificări în organizarea şi funcţionarea organelor de stat centrale şi locale.
  50. Reformele lui Constantin Mavrocordat.
  51. 9.3. Organizarea instanţelor judecătoreşti
  52. 9.4. Pravilele: Cartea românească de învăţătură; Îndreptarea legii; Pravilniceasca
  53. Condică; Codul Calimach; Legiuirea Caragea
  54. Capitolul X Organizarea de stat şi dreptul în Ţara Românească şi Moldova de la
  55. 1821 la 1859
  56. 10.1. Însemnătatea istorică şi juridică a revoluţiei din 1821
  57. 10.2. Modificări în structura de stat în perioada domniilor pământene
  58. 10.3. Regulamentele Organice – formarea instituţiilor dreptului modern
  59. Capitolul XI Statul şi dreptul în TRANSILVANIA sub regimul dualismului
  60. austro-ungar (1867-1918)
  61. 11.1.Transilvania în perioada regimului absolutist şi a regimului liberal
  62. 11.2.Transilvania în perioada dualismului austro-ungar; principalele legi şi
  63. semnificaţia lor juridică şi naţională
  64. 11.3. Aspecte istorico-juridice ale reacţiei populaţiei din Transilvania la regimul
  65. austro-ungar
  66. Capitolul XII Statul şi dreptul românesc în perioada 1866-1918
  67. 12.1.Instaurarea regimului monarhiei constituţionale
  68. 12.2.Constituţia din 1866
  69. 12.3.Evoluţia dreptului constituţional şi administrativ
  70. 12.4. Evoluţia dreptului civil, penal, procesual civil, procesual penal
  71. Capitolul XIII Statul naţional unitar român în perioada 1918-1938
  72. 13.1. Semnificaţia naţională, social-politică şi juridică a Marii Uniri din anul 1918.
  73. Ratificarea Unirii
  74. 13.2. Modificări în structura economică şi socială; legislaţia economică
  75. 13.3. Unificarea legislativă; dreptul administrativ; funcţionarea instituţiilor juridice
  76. 13.4. Structura vieţii politice; dreptul constituţional
  77. 13.5. Dreptul civil – procedura civilă
  78. 13. 6. Dreptul penal – procedura penală

Extras din curs

CAPITOLUL I

Statul ºi dreptul geto-dac (sec. I î. Hr. – sec. I d. Hr.)

1.1.Formarea societãþii umane în spaþiul carpato-danubiano-pontic; aspecte

social juridice

Spaþiul de formare ºi evoluþie a societãþii româneºti, cuprins geografic între

Carpaþi, Dunãre ºi Marea Neagrã, cu ample rãspândiri în vecinãtãþi, a cunoscut

pulsaþia vieþii de timpuriu. Vechimea urmelor de viaþã umanã plaseazã aceastã zonã

geograficã a Europei printre cele puþine în lume unde condiþiile au fost mereu

favorabile dezvoltãrii omului. La Bugiuleºti (Vâlcea), pe vãile râurilor Dârjovului,

Dâmbovnicului, Argeºului, au fost scoase la luminã obiecte purtând intervenþia omului

care se apropie de un milion de ani.

Ca ºi în alte locuri de pe glob, comunitãþile umane au progresat cantitativ ºi

calitativ spre forme din ce în ce mai complexe. Punctul de plecare în formarea

structurilor sociale a fost conºtientizarea relaþiei de înrudire în raport cu mama. Pe

acest temei a apãrut ginta, caracterizatã prin exogamie (cãsãtorie în afara ginþii

proprii), solidaritate (inclusiv “rãzbunarea sângelui”), transmiterea matriliniarã a

moºtenirii locului sau obiectelor, respectarea credinþelor ºi miturilor. Ginta purta un

nume (adesea de origine totemicã în raport cu un animal, un strãmoº, un element

protector) avea o limbã sau un dialect. Între ginþi s-au stabilit relaþii de apropiere sau

de ostilitate, conform intereselor sau tradiþiilor moºtenite.

Etapa urmãtoare în evoluþia socialã a constat în apariþia tribului, care însuma

un numãr de ginþi înrudite, având acelaºi teritoriu, aceeaºi limbã, aceleaºi interese ºi

credinþe. Temeiul acestei noi realitãþi a fost de ordin demografic fiindcã numai sporul

de populaþie a putut determina o agregare a ginþilor sub o autoritate nouã, care nega în

mare parte autoritatea de pânã acum a pãrþilor componente. Treptat ginþile au fuzionat

în noua formã, transferându-ºi trãsãturile asupra tribului. Astfel exogamia funcþioneazã

acum la acest nivel, limbajul este unul comun, cultul religios este reglementat unitar

pentru toþi membrii tribului.

Cu aproximativ 6000 de ani î. Hr. comunitãþile umane la care ne referim au

încheiat lungul parcurs al paleoliticului (perioada primarã a istoriei) ºi au pãtruns întro

perioadã nouã, neoliticul. Datã fiind dimensiunea saltului realizat într-un rãstimp

istoric foarte scurt, neoliticul a fost numit ºi “revoluþia neoliticã”. Esenþialã a fost

descoperirea cultivãrii plantelor ºi domesticirii unor animale, fapt care a însemnat

trecerea omului de la stadiul de culegãtor de hranã, la acela de producãtor de hranã ºi

obiecte. Din acest moment omul îºi creazã un mediu propriu, produse proprii, fapt care

în condiþiile sporului demografic a însemnat o adevãratã explozie a relaþiilor sociale.

Este acum timpul închegãrii definitive a familiei monogame, având drept cap

bãrbatul. Se structureazã adunarea tribului din bãrbaþii purtãtori de arme; se

consolideazã autoritatea ºefului de trib ºi a sfatului sãu; în trib puterea se transmite tot

mai des ereditar; se impune tot mai mult proprietatea personalã în raport cu

proprietatea colectivã (posesia se transformã în proprietate); apare o pãturã de oameni

avuþi, odatã cu marele spor de productivitate ºi producþie adus de practicarea noilor

ocupaþii. În diferite necropole au fost descoperite tezaure, arme din metal preþios (care

deci nu aveau utilitate practicã, ci simbolicã), atestând cristalizarea unei noi puteri,

aceea de tip politic.

În faza târzie a neoliticului s-a impus o altã descoperire de însemnãtate

covârºitoare: începe prelucrarea metalelor aflate în stare nativã (aramã, aur, argint,

cositor, plumb), sunt realizate primele aliaje (bronzul), sunt create condiþiile tehnice

ale prelucrãrii fierului.

Epoca metalelor a ridicat productivitatea muncii ºi producþia la cote deosebite

în raport cu întreaga istorie de pânã atunci. Urmãrile sociale ºi politice au fost

considerabile, mai ales în planul proprietãþii ºi organizãrii sociale. S-a afirmat acum

uniunea de triburi, condusã de un ºef, având investirea permanentã ºi ereditarã,

reprezentând întreaga comunitate, dar mai ales aristocraþia. Primele izvoare scrise,

greceºti folosesc termenul de “basileus” (rege) pentru a desemna pe conducãtori,

asimilându-i cu regii polisurilor greceºti. Din aceleaºi izvoare aflãm ºi numele dat

populaþiilor din sud-estul Europei în secolul V î. Hr : ilirii în sud, tracii în centrul ºi

nordul Peninsulei Balcanice.

Uniunea de triburi a reprezentat o treaptã spre organizarea de tip statal.

Conducãtorul uniunii avea fãrã îndoialã prerogative de tip prestatal, dar deºi numit

rege, el nu era totuºi ca atare. În poemul “Triptolemos” Sofocle scria cã existau mai

multe uniuni de triburi, unele numite ale geþilor, altele ale dacilor. Mai multe izvoare

afirmã explicit cã geþii constituiau un singur popor. Iniþial s-a folosit, de cãtre scriitori

din afara acestui spaþiu, denumirea de geþi, apoi aceea de daci (romanii, în sec. II î.

Hr.). Geograful grec Strabon scria cã “dacii au aceeaºi limbã ca ºi geþii”, iar apoi Dio

Cassius precizeazã: “Eu îi numesc daci pe oamenii pomeniþi mai sus, cum îºi spun ei

înºiºi ºi cum le zic ºi romanii, mãcar cã ºtiu prea bine cã unii dintre heleni îi numesc

geþi, fie pe drept fie pe nedrept.” Geþi sau daci, ei erau divizaþi în multe uniuni, care

pãstrau încã multe trãsãturi ale organizãrii tribale.

Descoperirile arhelogice din diferite zone ale spaþiului carpato-danubian-pontic

atestã formarea timpurie a claselor ºi categoriilor sociale specifice acestui stadiu.

Faptul este deosebit de important, pentru cã statul nu se constituie decât în prezenþa

unor condiþii anume. Nicãieri în lume nu s-a creat un stat în lipsa unei aristocraþii

deplin constituite, cu indiscutabil rol economic, politic, social, cultural ºi moral. Dacii

i-au numit pe aristocraþi tarabostes (romanii i-au numit pileati). Clasa oamenilor de

rând, fãrã îndoialã liberi din punct de vedere juridic, dar aserviþi economic în diferite

feluri ºi în diferite grade, s-a numit comati (romanii i-au numit capilatti). Existau ºi

sclavi, ca pretutindeni în lumea anticã, având un rol economic minor. Diferenþierea

socialã este doveditã de construcþia unor cetãþi pe înãlþimi la Cetãþeni (Argeº),

Polovragi (Gorj), Cãpâlna (Alba), Bâtca Doamnei (Neamþ), Costeºti (Hunedoara).

Consolidarea aristocraþiei ºi creºterea în ansamblu a puterii economice a

societãþii geto-dace (altã condiþie esenþialã a formãrii statului) are drept impuls

amplificarea proprietãþii private în dauna proprietãþii de obºte. Nici nu era posibilã

alftel dezvoltarea meºteºugurilor sau comerþului, aºa cum aratã mulþimea de arme,

unelte, ceramicã, obiecte de podoabã, descoperite în multe staþiuni arheologice.

1. 2. Formarea ºi evoluþia istoricã a statului geto-dac pânã la cucerirea romanã.

Pe plan politic evenimentele produse în zona Mãrii Mediterane ºi sud-vestul

Mãrii Negre dupã implantarea coloniilor greceºti (între care Histria, Tomis, Calatis) au

influenþat semnificativ evoluþia dacilor spre organizarea statalã. În anul 514 î. Hr., geþii

din Dobrogea ºi-au apãrat teritoriul împotriva invaziei persane conduse de Darius,

prilej cu care Herodot îi menþioneazã ca fiind “cei mai viteji ºi mai drepþi dintre traci”.

La 339 î. Hr. în contextul unei incursiuni a sciþilor conduºi de Atheas este pomenit un

“rex Histrianorum”. Patru ani mai târziu geþii de la Dunãre au fãcut faþã invaziei

armate conduse de însuºi Alexandru Macedon. La anul 300 î. Hr., forþele conduse de

regele get Dromihete l-au capturat pe regele Traciei, Lysimach. Din scrierea lui

Diodor Siculus aflãm amãnunte despre diplomaþia regelui get, a cãrui autoritate asupra

supuºilor sãi nu era încã discreþionarã. Un decret din Histria de pe la 200 î. Hr.,

menþioneazã o succesiune de regi care par a forma o dinastie: Zalmodegicos –

Rhemaxos – Phradamon. Un alt rege, Oroles, este menþionat între 180-150 î. Hr

Preview document

Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 1
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 2
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 3
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 4
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 5
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 6
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 7
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 8
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 9
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 10
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 11
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 12
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 13
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 14
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 15
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 16
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 17
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 18
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 19
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 20
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 21
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 22
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 23
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 24
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 25
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 26
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 27
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 28
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 29
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 30
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 31
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 32
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 33
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 34
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 35
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 36
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 37
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 38
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 39
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 40
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 41
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 42
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 43
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 44
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 45
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 46
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 47
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 48
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 49
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 50
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 51
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 52
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 53
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 54
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 55
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 56
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 57
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 58
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 59
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 60
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 61
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 62
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 63
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 64
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 65
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 66
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 67
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 68
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 69
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 70
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 71
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 72
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 73
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 74
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 75
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 76
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 77
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 78
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 79
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 80
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 81
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 82
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 83
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 84
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 85
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 86
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 87
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 88
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 89
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 90
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 91
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 92
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 93
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 94
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 95
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 96
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 97
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 98
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 99
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 100
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 101
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 102
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 103
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 104
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 105
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 106
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 107
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 108
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 109
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 110
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 111
Istoria statului și a dreptului românesc - Pagina 112

Conținut arhivă zip

  • Istoria Statului si a Dreptului Romanesc.pdf

Alții au mai descărcat și

Legitima Apărare

CAPITOLUL I Aspecte generale privind răspunderea penală 1.1. Concepţii asupra fundamentului răspunderii penale Răspunderea penală este...

Instituția șefului statului în România între 1938-1948

INSTITUTIA SEFULUI STATULUI IN ROMANIA INTRE ANII 1938-1948 Societatea romaneasca in perioada interbelica In perioada interbelica - 1918-1938 -...

Legitima Apărare

INTRODUCERE Consideraţii generale privind cauzele care înlătură caracterul penal al faptei Caracterul infracţional al unei fapte este în...

Teorii asupra originii, caracterului și fundamentului proprietății

INTRODUCERE L’ésprit de propriété double la force de l’homme Voltaire Am ales şi tratat cu multă plăcere şi cu mult interes această temă...

Cooperarea judiciară internațională penală - domeniul de aplicare

INTRODUCERE Odată cu deschiderea frontierelor,criminalitatea transnaţională a dobândit o amploare din ce în ce mai mare ,singurul instrument...

Originea și apariția dreptului. dimensiunea istorică a dreptului

INTRODUCERE Istoria rămâne „cartea de căpătâi a popoarelor”, cum scria Mihail Kogălniceanu, iar „trebuinţa de istorie naţională”, spunea tot el în...

Istoria statului și dreptului românesc în timpul lui Alexandru Ioan Cuza

Capitolul I - Epoca lui Cuza şi aşezarea bazelor dreptului românesc modern 1.1 Situaţia europeană Înfrângerea Rusiei în Războiul Crimei va oferi...

Mandatul European de Arestare

I. Apariţia mandatului european de arestare, rolul său in cadrul cooperării judiciare internaţionale. Circulaţia liberă a persoanelor în...

Te-ar putea interesa și

Originea și apariția dreptului. dimensiunea istorică a dreptului

INTRODUCERE Istoria rămâne „cartea de căpătâi a popoarelor”, cum scria Mihail Kogălniceanu, iar „trebuinţa de istorie naţională”, spunea tot el în...

Cetățenia română

I. NOTIUNEA DE CETATENIE Cetatenia intereseaza nu numai dreptul constitutional, ci si legile conferind cetatenilor toate drepurile (incluzand pe...

Istoria statului și dreptului românesc în timpul lui Alexandru Ioan Cuza

Capitolul I - Epoca lui Cuza şi aşezarea bazelor dreptului românesc modern 1.1 Situaţia europeană Înfrângerea Rusiei în Războiul Crimei va oferi...

Istoria dreptului și statului românesc - marile monumente legislative ale evului mediu

§1. Pravilele bisericeşti – primele legiuri scrise Până în secolul al XV-lea, Legea ţării a fost singurul izvor de drept în ţările române. Din...

Istoria Dreptului Românesc

Definiţia pedepsei Pedeapsa este o măsură de represiune, sancţiune aplicată celui care a săvârşit o greşeală, în limbajul de specialitate...

Condiția juridică a sclavului

I. Scurt istoric Criza economică şi politică a sistemului sclavagist roman, precum şi presiunea exercitată de popoarele barbare asupra...

Raporturile dintre stat și Biserica Ortodoxă în istoria dreptului românesc - analiză comparativă pe epoci

Ca si in Antichitate, si in Evul Mediu institutiile religioase au jucat un rol important in viata societatii si, ca atare datorita rolului lor...

Subiecte Istoria Statului și Dreptului Român

1. Organizarea fiscala a Tarii Romanesti si a Moldovei in evul mediu. Principalele venituri ale TR si Mold au provenit din dari si din dari si...

Ai nevoie de altceva?