Legistica Formală

Determinarea conţinutului funcţiei legislative.

Guvernarea unei ţări pe baza principiilor democraţiei este legată de manifestarea poporului ca titular al puterii politice, al suveranităţii naţionale. Prin alegeri directe, poporul îşi constituie puterea legiuitoare, desemnează şeful statului, în urma acestora instituindu-se Guvernul. Principala funcţie a Parlamentului o constituie funcţia legislativă. Această funcţie se concretizează în activitatea parlamentară de examinare şi deliberare asupra proiectelor de lege şi a propunerilor legislative, precum şi de votare a legii. Înainte de a fi o funcţie normativă legislativa a Parlam., ea este o funcţie politică. Înainte de a fi o funcţie executivă, subordonată prevederilor constituţionale, ea este o funcţie axiologică, în virtutea căreia se stabilesc valorile politice şi juridice pe baza cărora se elaborează normele juridice primare şi se direcţionează activitatea întregului organism statal. Funcţia legislativă a Parlamentului se concretizează în activităţi

parlamentare distincte: examinarea proiectelor de lege primite de la Guvern;

examinarea propunerilor legislative care sunt formulate de cetăţeni sau de către parlamentari. examinarea amendamentelor formulate de către Guvern sau de

către parlamentari; votarea proiectelor de lege, a propunerilor legislative şi a

amendamentelor formulate în procesul legislativ; reexaminarea legii ca urmare a solicitării Preşedintelui României; reexaminarea legii în virtutea deciziei Curţii Constituţionale prin care se declară neconstituţionalitatea acesteia; stabilirea limitelor abilitării Guvernului de a emite ordonanţe; exercitarea controlului asupra legislaţiei delegate; cenzurarea decretelor prezidenţiale prin care se instituie norme juridice .Funcţia de legiferare a Parlamentului reprezintă capacitatea forumului reprezentativ suprem al poporului român de a reglementa în mod primar orice categorie de relaţii sociale, pe baza regulilorstabilite de Constituţie şi de regulamentele parlamentare. La exercitarea funct. legisl. pot participa şi alte autorităţi publice, dar punctul de vedere al Parlamentului este decisiv în privinţa definitivării şi votării legii. Parlamentul României poate reglementa în mod primar, prin lege, orice domeniu al relaţiilor sociale, respectând, regulile stabilite de Constituţie şi de regulamentele parlamentare. Parlamentul României este titularul monopolului legislative.

IERARHIA LEGILOR

Parlamentul adoptă legi constituţionale, organice şi ordinare. Legile constituţionale sunt legile de revizuire a Constituţiei. Constituţia poate fi modificată printr-o lege de revizuire sau chiar abolită, în cazul în care o nouă

putere revoluţionară răstoarnă puterea politică sub imperiul căreia a fost adoptată Constituţia anterioară.Astfel ia nastere o putere constituantă care pune bazele unei noi guvernări prin adoptarea unei noi Constituţii, a unei noi Legi fundamentale. Această putere poartă denumirea de putere constituantă originară. Ea fixează regulile generale ale guvernării, instituie drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor precizează dreptul guvernelor viitoare de a modifica, în anumite limite,

principiile guvernării statornicite în Constituţia nouă. Este interzisă revizuirea în ceea ce priveşte textele privitoare la caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială. Revizuirea Constituţiei este interzisă pe durata stării de asediu, a stării de urgenţă, în timp de război sau în cazurile în care ar avea ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor ori a garanţiilor acestora. Legile constituţionale sunt supuse unui dublu control de constituţionalitate, sunt definitive numai după aprobarea lor prin referendum şi nu sunt supuse promulgării. Ele se află în vârful ierarhiei legilor, fiind astfel supraordonate în raport cu legile organice, cu cele ordinare şi cu orice alte acte normative.

Legile organice sunt prelungiri ale dispoziţiilor constituţionale şi care trebuie să fie susţinute de o majoritate parlamentară absolută.Ele se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere, Parlamentul reglementează prin legi organice: sistemul electoral; organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice; organizarea şi desfăşurarea referendumului; regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă; statutul funcţionarilor publici; consfinţirea frontierelor ţării; egalitatea în drepturi.

Legile ordinare. In cuprinsul său intra orice relaţie socială sau grup de relaţii sociale, indiferent de gradul de generalitate sau de importanţa socială ce le este acordată. Legile ordinare se adoptă cu majoritate simplă de voturi şi cu respectarea normelor de procedură cuprinse în Constituţie şi în regulamentele parlamentare. Legea organică este o entitate de sine-stătătoare, care nu poate fi divizată în reglementări organice şi ordinare, fără a prejudicia caracterul constituţional al legii organice.