Extras din curs
Construcția europeană trebuie să se integreze în ordinea comercială internațională. Art.
XXIV al G.A.T.T. permite recunoașterea uniunilor vamale și integrările economice regionale.
Însă, G.A.T.T. nu are efecte directe în ordinea juridică internă europeană deoarece dispozițiile
acestui acord se adresează numai statelor semnatare. În consecință, Curtea de Justiție a
Uniunii Europene a decis în repetate rânduri că nu se poate efectua un control de legalitate
asupra actelor europene invocându-se normele Organizației Mondiale a Comerțului. Chiar
dacă a fost criticată, Curtea de Justiție și-a menținut neschimbată jurisprudența. Integrarea
construcției europene în ordinea economică mondială este o constantă. Regulile referitoare la
libertatea de circulație a mărfurilor nu pot fi disociate de dispozițiile G.A.T.T. De asemenea,
nici cele referitoare la libertatea de circulație a capitalurilor și plăților internaționale nu pot fi
disociate de cele ale F.M.I. Aceste acorduri internaționale au precedat semnarea tratatului de
la Roma. Semnarea acordurilor de la Marrakech la 1 decembrie 1994 a accentuat simbioza
între construcția europeană și edificarea unei ordini comerciale mondiale, care include
mărfurile, serviciile, investițiile și capitalurile. Principiile fundamentale de drept european
sunt comune celor două ordini juridice: principiul nediscriminării, eliminarea progresivă a
taxelor vamale, lupta împotriva subvențiilor, interzicerea obstacolelor netarifare. Libertatea de
circulație a persoanelor, fundamentată pe construcția europeană, nu a fost consacrată ca
principiu în textele generale ale Organizației Mondiale a Comerțului.
Cu toate acestea, Curtea de Justiție a admis două excepții. Prima se referă la ipoteza în
care Uniunea Europeană alege să-și execute o obligație particulară asumată în cadrul
Organizației Mondiale a Comerțului. Aceasta înseamnă că se asigură transpunerea în dreptul
european, într-un mod specific, a prescripțiilor prevăzute în acordul Organizației Mondiale a
Comerțului. Cea de a doua excepție acceptată de Curtea de Justiție este situația în care un act
european de drept derivat trimite expres la dispozițiile cuprinse în Acordul Organizației
Mondiale a Comerțului. În acest caz se poate efectua controlul de legalitate al actelor
europene cu norme edictate de Organizația Mondială a Comerțului.
Piața unică reprezintă o singură piață internă pentru toate statele membre. Art. 14 din
Statut definește piața internă a Comunităților ca un spațiu fără frontiere interne, în care este
asigurată libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalului. Uniunea
Europeană funcționează ca o piață unică, fără frontiere și restricții între statele membre, ceea
ce determină faptul că toate politicile comune se manifestă pe această piață. Cu alte cuvinte,
orice schimbare a regulilor de funcționare a politicilor modifică piața internă în totalitate,
distorsionând Uniunea, în ansamblu, indiferent că este vorba despre libera circulație,
concurență, industrie, agricultură, mediu etc. Fiind produsul tratatelor, principiilor și
procedurilor Uniunii Europene, piața unică este o piață instituționalizată. Funcționarea
acesteia implică proceduri de supraveghere și control, exercitate de Comisie și de Curtea de
Justiție. Astfel, Comisiei îi revine rolul de a constrânge orice stat membru care nu își respectă
obligațiile să se conformeze normelor europene, litigiul putând ajunge în fața Curții de Justiție
a Uniunii Europene. Piața unică lansează Uniunea Europeană pe piața mondială ca o unitate
economică singulară, cu obstacole vamale proprii, constând în Tariful Vamal Unic și Politica
Comercială Comună. Piața unică nu este limitată la comerțul cu mărfuri, ci cuprinde patru
ramuri: libertatea de circulație a mărfurilor, a persoanelor, a capitalurilor și a serviciilor. La
acestea se mai adaugă două politici principale: politica agricolă comună și politica în
domeniul concurenței. Aceste două politici sunt cele mai avansate dintre toate politicile
Uniunii. Scopul celor patru libertăți este de a înlătura barierele economice între statele
membre, iar scopul celor două politici de a crea și implementa o legislație unitară în
domeniile esențiale pentru Comunitate. Realizarea pieței unice constituie fundamentul
construcției Uniunii Europene.
Piața comună avea să fie instrumentul care să creeze o solidaritate de fapt. Conceptul
de piață unică se materializează la începutul anilor 1950, în Tratatul C.E.C.O., privind cele
două resurse - atunci strategice - cărbunele și oțelul. Conform art. 3 din Tratatul C.E., piața
unică apărea ca un spațiu integrat al statelor membre în care factorii de producție trebuiau să
circule liber, similar modului în care circulau pe piețele interne ale statelor. La sfârșitul anilor
`50 și începutul anilor `60, piața unică se lărgește incluzând piața comună prin eliminarea
barierelor vamale, instaurarea paralelă a tarifului extern comun (T.E.C.) și politica agricolă
comună (P.A.C.). Piața unică este revitalizată odată cu apariția Actului Unic European și a
Tratatului privind Uniunea Europeană. La mijlocul anilor `70, construcția europeană părea să
stagneze. În acest context, Consiliul european a aprobat, în mai 1985, o „Carte Albă”
redactată de Comisie, hotărând astfel negocierea interguvernamentală a unui nou tratat: Actul
Unic European. Dintre cele 300 de măsuri prevăzute de Cartea Albă, majoritatea au fost
adoptate sub forma directivelor și recomandărilor, fiind introduse în dreptul intern al statelor
membre. Actul Unic European a fost inovator, reușind să materializeze dezideratul unui
„spațiu fără frontiere interne”: libera circulație a mărfurilor, a serviciilor, a capitalurilor și a
persoanelor. Înainte de adoptarea acestuia, taxele vamale fuseseră desființate, dar frontierele
materiale încă existau, astfel că, în interiorul pieței comune, s-au cristalizat numeroase „piețe
naționale”. De asemenea, nu există nicio reducere substanțială a măsurilor cu efect echivalent
restricțiilor cantitative. Principalele schimbări aduse de Actul Unic European au fost:
liberalizarea activităților bancare; dreptul de stabilire a persoanelor fizice și juridice pe
teritoriul statelor membre; eliminarea controalelor fizice la frontiere; libera circulație a
capitalurilor; liberalizarea sectorului asigurărilor; începutul liberalizării transporturilor
aeriene; alinierea taxelor pe valoarea adăugată (T.V.A.); eliminarea preferințelor naționale în
materie de piețe publice și transporturi; echivalența diplomelor; accesul liber al cetățenilor
europeni la diferite activități profesionale. În acest context s-au realizat importante reforme
instituționale. Actul Unic European a avut ecouri pozitive, dar, odată cu implementarea
Tratatului, s-a simțit nevoia adoptării unor măsuri suplimentare. Acest lucru s-a realizat
concomitent cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht sau a Tratatului privind
Uniunea Europeană.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Libertatile de circulatie in spatiul european. Specificitatea constructiei europene si mondializarea. Piata unica.pdf