Management

Definiţie – Managementul reprezintă totalitatea metodelor cu ajutorul cărora se determină, se clasifică şi se realizează sarcinile unui mic colectiv.

Clay Jackans – disciplina metodelor, tehnicilor care înglobează sarcinile conducerii, gestiunea, administrarea şi organizarea firmei.

Rolul managerului – Conducerea şi organizarea firmei se realizează ştiinţific de persoane bine instruite cu pregătirea de bază în domeniu şi o pregătire secifică de management pe care o obţine prin învăţământ specializat.

- management operaţional

- management funcţional şef serviciu / nivel mediu

- management de vârf

Capacitatea unui manager de vârf : înţelegerea obiectivă a organizaţiei; capacitatea de concentrare asupra unor probleme cu cunoaşterea clară a obiectului lor; trebuie să-şi impună autoritatea , să dovedească că este capabil să conducă firma.

Scoli, curente de management . Managementul a cunoscut o permanentă dezvoltare.Există patru şcoli de management:

- clasică – tradiţională

- comportistă

- contitativă

- sistemică

1. Scoala Clasică – Taylor a pus bazele managementului ştiinţific şi obiectează într-o manieră analitică prinncipalele concepte şi instrumente ale economiei intreprinderilor: profit; producţie, rentabilitatea, practic a definit indicatorii ştiinţifici au unei firme.

2. Şcoala comportistă - definită de Mayer, Gregor şi Simion – Porneşte de la ideea că factorul principal în dezvoltarea şi realizarea obiectivelor firmei îl reprezintă omul.

Ei consideră că nu se pot atinge nivelurile economice dacă nu se pune accent pe individ. Susţin că individul modifică toate punctele de sprijin în organizarea conceptului de şcoală clasică.

Gregor a elaborat o teorie xy care urmărea să surprindă comportamentul uman în două situaţii diferite.

Teoria x scoate în evidenţă:

- fiinţa umană este inevitabil supusă la delăsare în muncă, pe care ar evita- o dacă ar putea;

- cea mai mare parte a oamenilor trebuie să fie forţată, ameninţată pentru a o determinată să depună efortul corespunzător;

- fiinţa umană medie preferă să fie condusă, doreşte să evite răspunderile, are ambiţie redusă şi vrea să fie liniştită.

Teoria y – efectul efortului fizic şi intelectual prin muncă este o cerinţă tot atât de naturală ca şi joaca, sportul, odihna.

-- atribuţiile sarcinilor depind de recompense asociate cu gradul lor de îndeplinire.

Omul mediu îşi asumă răspunderea din proprie iniţiativă.

Concluzia - omul ar lucra mai productiv dacă i s-ar satisface anumite necesităţi psihologice şi sociale.

3. Şcoala cantitativă – porneşte de la necesitatea fundamentală a deciziilor manageriale pe baza unor motivaţii ştiinţifice.

Metodele constau în aplicarea matematică – statistică la cerinţele practicii sociale, comparând în acest fel o precizie a soluţiilor de conducere.

4. Şcoala sistemică – se caracterizează prin trei elemente:

- se atribue o gamă largă de metode ce provin de la alte ştiinţe (analiză economică, sociologie, psihologie, finanţe);

- întreprinderea este studiată ca un sistem iar cele 5 funcţiuni ale ei şi anume: cercetare-dezvoltare, producţie, financiar-contabilă, comercială, personală, intră ca subsisteme componente multidisciplinare.

Se folosesc în special pentru previziune, organizare şi celelalte funcţii de conducere.

Principiile de conducere.

Constituie nişte reguli fundamentale care stau la baza desfăşurării de către manager a procesului de muncă.

Principiul de conducere reprezintă atitudini comportamentale ale conducătorului în tot ceea ce întreprinde în activitatea sa.

În situaţia conducerii principiile sunt universal valabile pentru toate domeniile.

Managementul public are câteva principii specifice:

- corelarea responsabilităţii şi autorităţii;

- principiul unităţii de comandă, ierarhie şi ordine;

- principiul diviziunii muncii;

- principiul solidarităţii;

- principiul echitaţiei;

- principiul supremaţiei obiectivelor organizaţiei conduse;

- principiul corelării interesului individual cu interesul de grup;

- principiul iniţiativei,

- principiul apropierii conducerii de locul aplicării deciziilor;

- principiul restructurării,

- principiul consultării cetăţenilor;

Managementul trebuie să aibă în vedere:

- specialiştii din domeniul administraţiei publice sunt în serviciul oamenilor;

- deciziile pe care le iau managerii administraţiei publice au impact socio-economic imediat şi la scară mare;