Managementul Firmei

OBIECTUL DE STUDIU

1.1. DEFINIREA MANAGEMENTULUI

Managementul, ca stiinta s-a conturat relativ recent, ca raspuns la stringentele necesitati ale practicii sociale, prin eforturile sustinute de un numar mare de specialisti din întreaga lume. Managementul este abordat, din multiple puncte de vedere, care adesea se deosebesc între ele.

Managerii nord-americani, raspândesc definitiile de ordin pragmatic, de pe pozitia managerului. Alte abordari, trateaza managementul ca stiinta.

Din examinarea parerilor diferite, rezulta continutul sensibil atribuit stiintei managementului, fiecare specialist având în vedere doar unele elemente care constituie obiectul acestei stiinte, neindicând suficient de riguros specificul sau.

Dupa opinia noastra, managementul firmelor, rezida în studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul lor, în vederera descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure obtinerea si cresterea competivitatii.

Esenta stiintei managementului o reprezinta studiul relatiilor si proceselor de management. Ca urmare a studiului se descopera principiile, legitatile si alte elemente care explica continutul si dinamica managementului.

Prin prisma caracterului sau aplicativ, un rol major îl detine conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, proceduri de management al întreprinderii în ansamblul sau si ale componentelor sale majore. Elementele metodologice ale stiintei managementului reprezinta instrumentarul pus la dispozitia managerilor si a colaboratorilor acestora pentru a eficientiza activitatile firmei.

Managementul este un proces constient de coordonare a actiunilor individuale si de grup pentru realizarea obiectivelor firmelor, într-un mod care sa fie favorabil pentru o mare parte a societatii.

Deci, în acceptia generala, managementul se desfasoara în cadrul unei firme care reprezinta o concentrare de resurse umane si materiale, orientate spre realizarea unor obiective si în care relatiile dintre persoane si functii se realizeaza potrivit unui anumit tip de structura.

De fapt tot ceea ce contribuie la pregatirea omului modern pentru a face fata conditiilor de munca si de viata din ce în ce mai exigente si în continua schimbare este management. Iata deci, managementul alaturi de cele doua componente ale esentei manageriale, exigenta si schimbare, în amploarea si factura continutului impuse de prezent.

Daca s-ar încerca sa se faca o paralela între ceea ce se întelege arin conducere ca act social bazat pe mecanisme autoritare, structurate ierarhic si management, care raspunde mai degraba unor cerinte rationale ale caror origini se afla în autoritatea autentica, s-ar constata ca opera manageriala a recladit în constiinta noastra, fara sa urmareasca acest lucru, ideea simpla ca omul s-a nascut liber. Asa se face ca ne-am trezit cu o adevarata revolutie, prin care vârfuri de piramida au coborât la baza fara a se „prabusi” ierarhiile, iar comunicarea informational–decizionala parasind verticala se face din ce în ce mai mult pe orizontala, în structuri noi matriceale cu noduri de autoritate aparute atât din dorinta executivului cât si a operationalului si aceasta în folosul tuturor. Nici nu se putea altfel crearea si mentinerea unei atmosfere de cooperare propice valorificarii în cel mai bun mod a propriilor competente.

În acest conglomerat de sefi si subordonati care comunica amical, distrugând împreuna mitul elitei structurate ierarhic pe trepte care conduceau catre un vârf ce concentra putere si tensiuni, se produc astazi valorile materiale si spirituale, cu pierderi minime.