Managementul Funcției Publice

1. Construirea statutului functionarului public

În tara noastra, problema functionarilor publici a reprezentat o preocupare a sistemelor de guvernare si legislative începând cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Reformele legislative din perioada lui Al. I. Cuza (Legea instructiunii si Legea cu privire la Consiliul de Stat), Legea electorala din 1864, Constitutia din 1866, au cuprins referiri la functionarii din administratia de stat, la functiile publice salariate, la numirea si revocarea ministrilor de catre rege. În baza art. 131 din Constitutie (1866) au fost adoptate o serie de legi organice, prin care erau reglementate sistemele de numire în functii publice, dintre care amintim: decretul pentru stabilirea statutului functionarilor din administratia centrala a vamilor din 23 ian. 1872; Legea relativa la clasificarea functionarilor administratiei centrale a finantelor din 26 august 1876; Legea pentru clasificarea personalului serviciului penitenciar dupa legea organica din 9 mai 1878; Legea pentru organizarea corpului tehnic al Ministerului Lucrarilor Publice din 9 mai 1894 etc.

Legea pentru statutul functionarilor publici a fost adoptata la 19 iunie 1923, în timp ce notiunea de statut al functionarilor publici o întâlnim pentru prima data în Constitutia din 1923.

Regimul juridic al functionarului public din administratia de stat (functia, gradul, postul, clasa, modalitatea de numire, pregatirea profesionala, ierarhia administrativa, dreptul disciplinar, dreptul la pensie etc.) este stipulat în Decretul nr. 5.506 privind Regulamentul pentru aplicarea Legii Statutului functionarilor publici.

Cadrul legislativ privind functionarii publici a fost completat în 1940 cu un Cod al functionarilor publici, care a suferit modificari în urmatorii ani, iar în anul 1944 a fost abrogat, fiind adoptate noi legi: Legea nr. 746 pentru statutul functionarilor publici (1946), abrogata în 1949, când a fost adoptat primul Cod al Muncii.

Legea nr 215/2001 privind administratia publica locala facea referiri la functiile de primar, prefect si „functia în cadrul serviciilor publice locale“, iar Hotarârea Guvernului nr. 667/1991 stabileste cine poate avea calitatea de functionar public, îndatoririle acestuia.

„Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite în temeiul legii, în scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala, administratia publica locala si autoritatile administrative autonome“ .

Doctrina româneasca privind functia publica identifica urmatoarele trasaturi ale acesteia :

1. Orice functie publica este o totalitate de atributii (drepturi si obligatii) din cele ce formeaza competenta cu care este dotat un serviciu public (autoritate sau institutie publica) în vederea înfaptuirii sarcinilor/prerogativelor acestuia de organizare a executarii si de executare a legii, în regim de putere publica.

2. Atributiile care formeaza continutul functiei publice trebuie sa aiba un caracter legal, sa fie prevazute pentru fiecare functie publica prin lege sau prin acte emise în baza si în executarea legii, sa fie asadar expresia legii.

3. Competenta, atributiile ce constituie continutul functiei publice nu pot fi stabilite printr-un contract, ci doar prin lege, sau prin acte emise pe baza si în executarea legii, dat fiind ca prin functia publica, folosindu-se prerogative de putere publica, se realizeaza interese generale, ce nu pot fi negociate între subiectele raportului de functie publica, raport ce este de drept administrativ.

4. Atributiile corespunzatoare functiilor publice se stabilesc în raport de sarcinile specifice, de specialitate pe care fiecare serviciu public le exercita pentru satisfacerea unui anumit interes general.

5. Prin exercitarea functiei publice trebuie sa se contribuie la realizarea puterii publice, fie într-o forma directa, în cazul functiilor de decizie, care presupun emiterea actelor juridice de putere, de autoritate, fie într-o forma indirecta, prin actiunile de pregatire, executare si control strâns legate, sau în legatura cu exercitiul autoritatii publice.