Master drept comunitar al afacerilor

1. Uniunea Europeană - repere istorice

Începutul celei mai importante construcţii economice, sociale şi juridice ale Europei şi anume Uniunea Europeană, a constat în declaraţia din 9 mai l950 a lui Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, în care prezenta planul pe care îl elaborase în vederea unificării industriei europene a cărbunelui şi oţelului. Era, cu adevărat, o iniţiativă istorică în favoarea unei "Europe organizate şi vii", care este "indispensabilă civilizaţiei" şi fără de care "pacea în lume nu ar putea fi salvată". Acest plan a devenit o realitate o dată cu încheierea tratatului ce a instituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECA), semnat la l8 aprilie l95l la Paris.

Câţiva ani mai târziu, tratatele de la Roma din 25 martie l957 au consfinţit constituirea Comunităţii Economice Europeane (CEE) şi Comunităţii Europeane a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM).

Cele 6 state membre fondatoare erau Franţa, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda şi Republica Federală Germania. La l ianuarie 1973 Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Danemarca şi Irlanda au aderat la Comunitate.

Ulterior, Comunitatea europeană s-a extins spre sud prin acceptarea ca membri a Portugaliei şi Spaniei (1 I 1986), precum şi a Greciei (1 I 1981).

Începând cu 1 ianuarie 1995, organizaţia s-a lărgit prin aderarea a trei noi state: Austria, Suedia, Finlanda.

O dată cu intrarea în vigoare a tratatelor de la Roma, au fiinţat 3 comunităţi diferite, bazându-se fiecare dintre ele pe câte un tratat. Se poate considera că aceste 3 comunităţi, care privesc domenii diferite, formează o unitate prin organizarea lor politică şi juridică. Ele au fost instituite de către aceleaşi state membre şi urmăresc aceleaşi obiective de bază, care sunt reluate în preambulele celor 3 tratate: realizarea unei "Europe organizate", stabilirea fundamentelor unei "uniuni tot mai strânse între popoarele europene" şi un efort comun pentru a contribui la "bunăstarea popoarelor lor". Tocmai în acest spirit Parlamentul European a adoptat Rezoluţia din 16 februarie 1978 prin a care propus desemnarea celor trei comunităţi prin expresia Comunitatea Europeană.

Un moment important îl constituie semnarea de către cele 12 state membre la vremea respectivă, în anul 1986, a Actului Unic European. Principal scop al acestui document a fost eliminarea ultimelor bariere în calea creării pieţei unice până la 31 decembrie 1992. In plus, Actul Unic European a extins sfera competenţelor Comunităţii şi a introdus o serie de schimbări procedurale menite să accelereze procesul decizional la nivel comunitar.

La 7 februarie 1992 a fost semnat, la Maastricht, Tratatul privind Uniunea Europeană(T.U.E.). Prin ratificarea sa, la sfârşitul anului 1993, de către toate statele membre ale Comunităţii Europene (numită de-acum oficial Uniunea Europeană), s-a deschis drumul realizării, în etape, atât a unei uniuni politice, cât şi a unei uniuni economice şi monetare, constituind, fără îndoială, un reper fundamental în istoria civilizaţiei europene.

La 1 mai 1999 a intrat în vigoare Tratatul de Amsterdam al cărui obiectiv l-a constituit revizuirea Tratatului de la Maastricht prin luarea unor decizii privind, în principal, următoarele:

1. Perfecţionarea activităţii instituţiilor europene şi adaptarea lor în perspectiva extinderii Uniunii;

2. Progresele necesare în materie de politică externă şi de securitate comună pentru a dota Europa cu o identitate şi cu o influenţă externă puternice;

3.Apropierea Uniunii de membrii săi, ceea ce presupune să fie remediate deficienţele Tratatului de la Maastricht în domeniul social, al justiţiei si al afacerilor interne, în controlul democratic al funcţionării sale.

O Conferinţă interguvernamentală convocată pentru a dezbate problemele instituţionale legate de viitoarea extindere a Uniunii s-a terminat la 11 decembrie 2000 prin adoptarea Tratatului de la Nisa, a cărui ratificare de către statele membre s-a încheiat la sfârşitul anului 2002.

În anul 2004, a avut loc cea mai consisentă lărgire a Uniunii, 10 noi state căpătând statutul mult râvint d estat membru.

În sfîrşit, la 18 iunie 2004, şefii de stat sau de guvern din cele 25 de state membre au adoptat, în unanimitate, Tratatul ce stabileşte o Constituţie pentru Europa. El va intra în vigoare după ratificarea sa de fiecare din statele membre şi va aduce schimbări majore în structura şi activitatea instituţiilor europene.