Medicină Legală

Denumirea acestei specialităţi este de medicină legală sau medicină judiciară (forensic medicine sau legal medicine), depinzând de sistemele medicale la care ne raportăm. Medicina legală este o ştiinţă profund interdisciplinară, cu un domeniu propriu de activitate situat la interferenţa dintre ştiinţele juridice şi cele medicale.

Rezultatele constatărilor şi expertizelor medico-legale sunt consemnate în documente al căror conţinut ştiinţific este util justiţiei, ele fiind efectuate în acele situaţii în care pentru lămurirea unei cauze judiciare sunt necesare precizări privitoare la unele aspecte medicale.

Dezvoltarea medicinei legale a evoluat paralel cu dezvoltarea ştiinţelor biologice şi medicale care a determinat extinderea domeniilor de aplicare a cunoştiinţelor medicale în drept. Odată cu noile descoperiri din diferite specialităţi medicale acestea au fost aplicate în ramurile dreptului (penal, civil, dreptul familiei, dreptul muncii). Evoluţia medicinei legale este direct corelată cu evoluţia normelor procedurale care reglementează sistemele de probaţiune şi care trebuie să admită aplicarea anumitor probe (admiterea amprentei ADN ca probă în justiţie s-a făcut la un timp după verificarea metodei).

Activitatea medico-legală se reflectă în expertize şi constatări care sunt mijloace de probă primare, obiective, care servesc adevărului ştiinţific.

Activitatea medicinei legale este reglementată în raport de cerinţele respectării garanţiilor juridice necesare bunei desfăşurări a activităţii de justiţie pe care un stat de drept trebuie să le ofere.

Corelarea probei medico-legale cu ramurile de drept

Domeniul medico-legal este în strânsă relaţie cu ştiinţele juridice, medicina legală având un caracter profund interdisciplinar, manifestat faţă de diferite specialităţi medicale, dar şi faţă de ramuri de drept.

În principal, medicina legală interacţionează cu problematica dreptului penal, deoarece prin punerea în evidenţă a prejudiciului adus vieţii sau sănătăţii serveşte la încadrarea juridică a unor fapte. Expertiza medico-legală precizează caracterul omisiv sau comisiv al faptei, momentul producerii faptei, modul şi mijloacele de săvîrşire a infracţiunilor şi un aspect esenţial, respectiv stabileşte raportul de cauzalitate dintre acţiune sau inacţiune şi efectele acestor atitudini. Legat de vătămările corporale sau în cazurile de deces medicina legală va trebui să demonstreze rolul patologiei preexistente şi contribuţia acesteia în evoluţia leziunilor traumatice.

Expertiza medico-legală participă la definirea subiectul infracţiunii (persoana responsabilă de săvârşirea infracţiunii), având rol stabilirea stării de conştienţă a infractorului în momentul comiterii faptei şi contribuţii la stabilirea intenţiei sau culpei. Urmăreşte dacă persoana a prevăzut şi acceptat posibilitatea producerii acestor consecinţe (intenţia indirectă) sau dacă a prevăzut urmările faptei, dar a socotit fără temei că nu se pot produce sau nu a prevăzut aceste urmări, deşi putea să le prevadă (ignoranţă sau imprudenţă).

În cadrul expertizei psihiatrice se stabileşte existenţa discernământului şi nivelul acestuia în corelaţie cu vârsta şi factorii psiho-patologici, contribuind la stabilirea responsabilităţii în raport cu fapta comisă.

De asemeni, medicina legală poate furniza elementele probatorii pentru aprecierea stării de necesitate, a legitimei apărări, a constrângerii fizice sau morale, elemente care înlătură caracterul penal al faptei.

În cazul în care persoanele reţinute sau condamnate cu pedeapsa închisorii prezintă anumite boli, expertiza face recomandări de conduită terapeutică, având contingenţe cu dreptul execuţional penal.

Expertiza medico-legală are rol hotărâtor pentru definirea obiectului infracţiunilor, constituind o probă obiectivă ce nu poate fi contestată de alte probe cum ar fi retragerea unei mărturii. Expertiza medico-legală poate aduce probe ştiinţifice şi în ceea ce priveşte încălcarea drepturilor persoanei, venind în sprijinul consolidării statului de drept. Astfel poate proba aplicarea unor mijloace de tortură (art. 267 CP modificat prin Legea 140/1996).

Medicina legală se implică în studiul substratului patologic a fenomenului infracţional, studiază profilul victimelor şi raportul acestora cu diferitele infracţiuni comise. Prin aceste studii se creionează profile psihopatologice corelate cu anumite său cu contribuind la stăvilirea faptelor antisociale având strânse legături cu criminologia.