Medicină Legală

Medicina legala este disciplina medicala care isi pune cunostiintele sale in slujba justitiei , ori de cite ori pentru lamurirea unei cauze judiciare sint necesare anumite precizari cu caracter medical-biologic.

ISTORICUL MEDICINII LEGALE

Cele mai vechi dovezi care atesta colaborarea medicilor cu justitia dateaza din antichitatea cea mai indepartata. Astfel in Codul lui Hamurabi (rege al Babilonului intre anii 1728-1686 i.e.n.) contine elemente de raspundere medicala, precizind si sanctiunile pentru greseli in interventiile terapeutice. In Talmud se mentioneaza ranirile, omuciderile, sinuciderile, sarcina, constatarea mortii, perversiunile sexuale, semnele virginitatii, violul, pubertatea, sterilitatea etc. In codurile de legi ale Egiptul antic era prevazuta necesitatea examinarii de catre moase a femeii gravide condamnate la moarte, aminindu-se pedeapsa pina dupa nastere (daca graviditatea era confirmata). legile egiptene pedepseau aspru avortul; se considerau drept vicii grave unele perversiuni sexuale. Cel mai vechi document al medicinii legale universale este colectia Si-Iuan-Lu, in cinci volume, aparuta in 1247 in China, autorul fiind consilierul penal Sun-tsi. Se ocupa de autopsii, traumatisme mortale si nemortale, asfixii, moartea subita si mortile survenite in cursul tratamentului prin acupunctura. Titlul unui capitol: "Cum se spala nedreptatea" subliniaza rolul social al medicinei legale.

Atit medicina greaca cit si cea romana, cunoscind bolile psihice au aratat felul cum puteau fi trasi la raspundere penala anumiti bolnavi mintali.

In Digestele lui Iustinian (secolul al VI-lea) se formuleaza parerea ca medicilor este mai curind o judecata decit o marturie.

In 1575 Ambroise Pare publica Des rapports et des moyens d'embaumer les corps morts, prima carte de medicina legala aparuta in Europa. Adresindu-se medicilor, el le arata dificultatile profesiunii medicale si le recomanda sa fie obiectivi si "sa nu prezinte plagile mari ca mici si nici cele mici ca mari prin favoare sau altfel, pentru ca juratii (judecatorii) se consulta si judeca adesea dupa cum li se raporteaza".

Primul care a folosit denumirea de "medicina legala" a fost italianul Paolo Zacchia, medic al papei Inocentiu al X-lea, consultant al tribunalului ecleziastic (Rota Romana), si savant multilateral. In cele 10 volume ale tratatului Questiones medico-legales abordeaza capitolele clasice ale medicinei legale la care anexeaza si 85 de pareri si decizii ale Rotei Sacre.

SEMIOLOGIA TANATOLOGICA.

Semiologia tanatologica studiaza semnele mortii si modificarile cadaverice consecutive actiunii factorilor de mediu asupra cadavrului.

CUNOASTEREA SEMNELOR MORTII :

-previne inhumarile precipitate in mortile aparente

-permite intreruperea la timp a manevrelor de resuscitare

-permite preelevarea de piese de la cadavru pentru transplant

Pentru med leg semiologia tanatologica este importanta deoarece poate raspunde intrebarilor puse de justitie in legatura cu data, realitatea , cauza mortii , si conditiile in care a fost gasit cadavrul.