Metodologia Cecetarii Juridice

Obiectivele unui asemenea demers didactic le constituie formarea

deprinderilor de investigare stiintifica a fenomenelor juridice si adoptarea modelului

de învatare activa. Studentii vor opera cu principalele metode si tehnici de cercetare

juridica, vor construi ipoteze si modele ipotetice, vor proiecta metodologii de testare

a acestora.

Într-o maniera sintetica, este oferit suportul teoretic necesar pentru asimilarea

limbajului specific cercetarii stiintifice, pe baza celor mai importante lucrari

teoretice consultate.

Pentru fiecare dintre seminariile programate în primul semestru al anului I sunt

propuse planuri tematice, urmarind ca la colocviul sau examenul final, evaluarea sa

se realizeze si printr-un test grila, dar, mai ales, prin sustinerea publica a lucrarii

stiintifice elaborate în acest semestru.

Apreciem utilitatea acestei discipline înca din primul an de studentie, deoarece

capacitatile de investigare stiintifica, de redactare si prezentare orala a rezultatelor

cercetarii formate înca din aceasta etapa vor fi utile în realizarea referatelor,

comunicarilor stiintifice, dar, mai ales, în elaborarea lucrarii de licenta, a dizertatiei

de masterat si a tezei de doctorat.

Olga Dutu

4

METODOLOGIA CERCETARII JURIDICE

PARTEA I

Cap. 1 Metodologia cercetarii juridice: definitii si concepte

Metodologia cercetarii stiintifice juridice este o parte a stiintei juridice. Ea

poate fi definita ca un ansamblu de principii, de etape si faze, de metode, tehnici si

instrumente de investigare si cunoastere stiintifica a fenomenelor juridice.

Metodologia este un cuvânt complex, format din methodos si logos care

înseamna „metoda” si „stiinta”, în limba greaca, iar în traducere libera „stiinta

metodei”, adica stiinta conceperii, a alegerii si utilizarii metodei în procesul de

investigare a fenomenului juridic. În mod similar, si cuvântul methodos este format

din doua cuvinte: meta si odos, adica „dupa cale”, dupa calea sau îndrumarul care-ti

asigura succesul oricarei investigatii stiintifice. Asadar, metoda si metodologia sunt

în fapt „un fir al Ariadnei”, care, însusite si bine stapânite, nu te lasa sa te ratacesti în

jungla informatiilor si faptelor stiintifice.

Metodologia cercetarii stiintifice (ca de altfel, si a altor stiinte) este alcatuita

din trei niveluri de metode:

- metode de maxima generalitate, specifice tuturor stiintelor;

- metode proprii unui grup de stiinte;

- metode specifice fiecarei stiinte.

Dimensiunea functiei vitale a metodologiei de cercetare stiintifica poate fi mai

bine înteleasa daca o privim în cadrul stiintei (din care face parte) si pe care o

serveste în totalitatea laturilor acesteia.

Stiinta este un fenomen complex, care poate fi privit din diferite puncte de

vedere (o baza a conceptiei despre lume si natura, o forma a constiintei sociale, o

componenta a culturii spirituale, o componenta a fortelor de productie) si care este

definita în cele mai diferite formule. Stiinta îsi dezvaluie continutul daca vom spune

ca este „un ansamblu de cunostinte sistematizate si verificate de practica”, „o

cunoastere care poate fi verificata si confirmata empiric”, „o cunoastere care se

ocupa cu studiul legilor care guverneaza realitatea si pe baza carora se elaboreaza

previziuni stiintifice”.

Stiintele juridice se împart în:

a. Stiintele juridico-istorice. Ele studiaza dreptul în evolutia lui istorica,

concreta, în mod cronologic. Vorbim de: istoria generala a dreptului, istoria

dreptului românesc.

Studierea diferitelor conceptii care au existat de-a lungul istoriei cu privire la

drept formeaza obiectul unei discipline distincte: istoria doctrinelor juridice sau