Monede internaționale

Monedele internationale

Pana la Primul Razboi Mondial sistemele monetare s-au bazat pe etalonul aur-moneda stabilindu-se prin lege continutul in aur al unitatii monetare, dupa acesta aurul a fost exclus din circulatia interna, locul lui fiind luat de monedele divizionare, de bancnote sau de banii scripturali.

Conferinta Internationala din 1944 a pus bazele primului sistem monetar international care a avut ca principal scop promovarea operarii monetare intre state. Pentru functionarea sistemului monetar s-au creat 2 institutii financiare internationale si anume: Fondul monetar international si Banca Internationala pentru reconstructie si devoltare.

In 1971 etalonul aur-devize este inlocuit cu etalonul devize, eliminandu-se astfel aurul din functia de etalon monetar international.

Locul aurului este luat de drepturile speciale de tragere (DST) care reprezinta unitatea monetara de cont international.

Drepturile speciale de tragere (DST) sunt monede de cont convertibile in aur, fiind atat etalon, mijloc de plata conventional, cat si instrument de rezerva alaturi de celelalte valute convertibile, fiind emise de fondul monetar international in transe periodice alocate in conturile tarilor membre in raport de cota de participare la fond.

Valoarea acestei monede a fost stabilita in functie de un cos valutar alcatuit din monedele tarilor cu o pozitie considerabila in exporturile mondiale. In platile internationale aceasta moneda circula numai la nivelul Bancilor centrale apartinand statelor membre ale fondului monetar international, fiind interzisa circulatia acestor bani intre persoane particulare.

In 1979 a fost pusa in circulatie moneda ECU, valoarea acestei monede se stabileste deasemeni tot printr-un cos valutar format din valutele tarilor membre ale UE.

Aceasta moneda este utilizata atat ca instrument de rezerva cat si ca mijloc de plata intre bancile centrale din tarile comunitare. Dupa 1989 aceasta moneda a fost utilizata pt a acoperii emisiunea de obligatiuni pe piata europeana dupa dolar si marca.

Un moment important in dezvoltarea monetara din 1992 cand 12 tari membre ale comunitatii au format Uniunea Europeana. Cu aceasta ocazie s-a cazut de acord asupra tratatului cu privire la uniunea economica monetara si introducerea monedei unice.

Reuniunea de la Madrid din dec 1995 a adoptat denumirea monedei unice ca fiind EURO, inlocuind vechea moneda comunitara ECU. Practic pt lansarea monedei Euro au fost parcurseurmatoarele etape:

a) La inceputul anului 1998 au fost selectionate din 15 tari membre ale UE, acelea care indeplineau conditiile de convergenta (moneda stabila, economie dezvolata etc.)

b) De la 1 ian 1999 s-au stabilit ratele de schimb dintre euro si devizele tarilor dezvoltate. Cu aceasta data toate prevederile contractuale cu privire la ECU dispar si sunt inlocuite cu euro.

La 1 ian 2002 s-au pus in circulatie biletele si monedele euro care au circulat in paralel cu monedele nationale dupa care euro a devenit singurul mijloc de plata.

Faptul ca a devenit singurul mijloc de plata a creat unele probleme si in tarile cu o economie dezvoltata, astefel trecerea Germaniei de la marca la euro a insemnat o crestere a costului vietii intrucat paritatea a fost stabilita in mod diferit intre creanta si datorii.

Prin trecerea la moneda unica euro dispar fluctuatiile imprevizibile legate de evolutia cursului de schimb al monedelor internationale in interiorul UE. Se economisesc sume importante ce erau platite drept comisioane bancare pt efectuarea conversiei dintr-o moneda in alta, se asigura o deplina libertate de miscare a produselor si serviciilor in cadrul UE si se incurajeaza dezvoltarea unei singure pieti de capital.

Circulatia monetara

Este menita sa faciliteze intermedierea schimbului, sa determine transformarea marfurilor in bani si apoi a banilor in marfuri.

Literatura de specialitate defineste circulatia monetara ca fiind totalitatea operatiunilor efectuate cu masa monetara respectiv incasarile si platile banesti determinate de circulatia marfurilor, prestarea serviciilor si executarea lucrarilor in cadrul unui stat. Prcatic insa in circulatia monetara se cuprinde in afara monedei si biletele de banca, banii scripturali si cardurile.

In sistemul platilor internationale toate operatiunile banesti care se realizeaza in cadrul circulatiei monetare sunt supravegheate de Banca Centrala: in Romania - Banca Nationala a Romaniei (BNR), in virtutea competentelor conferite de legea 58/1998 completata si modificata de nenumarate ori.

In structura sa circulatia monetara cuprinde: circulatia cu monetar (cu numerar) si fara monetar, in care exista o interdependenta permanenta.

In conditiile unei tehnologii avansate, circulatia cu numerar este in continua scadere iar extinderea cardurilor va duce la stingerea numeralului.

Sfera si dimensiunile circulatiei monetare sunt in functie de circulatia marfurilor respectiv de volumul marfurilor cumparate cu monetar, volumul marfurilor vandute si cumparate pe credit, precum si de volumul de marfuri exportate sau importate.