Extras din document
Juristconsultul roman Domitius Ulpianus a fost primul care a facut distinctia dintre dreptul civil si dreptul public, definind „jus privatum” ca ramura a dreptului care priveste interesele indivizilor si „jus publicum” ca ramura a dreptului care priveste interesele statului.
Din sfera dreptului public, care cuprinde dreptul constitutional, dreptul penal, dreptul fiscal, trebuie precizat si dreptul administrativ care, prin obiectul sau propriu si modul de aplicare se deosebeste de celelalte ramuri.
O prima distinctie a fost facuta în literatura de specialitate cu privire la faptul ca „ dreptul constitutional este cel care organizeaza, iar dreptul administrativ cel care lucreaza”.
În ceea ce priveste deosebirea dintre dreptul fiscal, prin care se reglementeaza raporturile dintre stat (prin administratia sa specializata) si contribuabili si dreptul administrativ, precizam ca acesta contine normele de organizare si functionare pentru însasi organele fiscale (ale statului sau ale unitatilor administrativ–teritoriale).
În ce priveste distinctia care trebuie facuta între dreptul penal si dreptul administrativ, elementul esential îl constituie sanctiunea; dreptul penal reglementeaza modul de sanctionare a persoanelor care încalca legea penala, în timp ce dreptul administrativ sanctioneaza persoanele care încalca normele de drept administrativ.
Ceea ce este comun tuturor ramurilor de drept public este faptul ca în raporturile juridice în care unul din subiecti este statul sau alta autoritate publica, nu functioneaza principiul egalitatii partilor
Dreptul administrativ, ca ramura a dreptului public cuprinde ansamblul de norme juridice privind crearea, organizarea si functionarea autoritatilor administratiei publice. Dreptul administrativ constituie cadrul legal de desfasurare a activitatii administratiei, normele sale conferind administratiei publice puteri, prerogative care nu exista la normele de drept ce reglementeaza relatiile dintre particulari. Aceasta caracteristica face din raporturile juridice administrative raporturi de subordonare, de inegalitate a partilor, fiindca dreptul administrativ actioneaza în regim de putere publica, normele sale având caracter imperativ.
Dreptul administrativ, ca dreptul aplicabil administratiei, poate fi definit ca ramura a dreptului public formata din normele juridice ce reglementeaza relatiile sociale privind constituirea, organizarea si functionarea autoritatilor administratiei publice, în regim de putere publica, statutul functionarilor publici si responsabilitatea administratiei. Ramura dreptului administrativ reprezinta obiectul de cercetare al stiintei dreptului administrativ care, cerceteaza normele juridice aplicabile administratiei, evolutia istorica a ramurii de drept si aspectele legate de armonizarea dreptului administrativ cu dreptul comunitar european.
Din definitia de mai sus, rezulta câteva trasaturi caracteristice ale dreptului administrativ:
a) dreptul administrativ este o ramura a dreptului public român;
b) normele juridice ce constituie ramura dreptului administrativ reglementeaza modul de constituire, de organizare si functionare a autoritatilor administratiei publice, competenta acestora;
c) normele dreptului administrativ au caracter aproape exclusiv imperativ, constituind un regim derogator al actiunilor administratiei publice, un regim de putere publica, de supraordonare a subiectelor raporturilor juridice, deasupra aflându-se întotdeauna autoritatile administratiei;
d) dreptul administrativ cuprinde si normele juridice care reglementeaza statutul juridic al functionarilor publici si pe acela privind responsabilitatea administratiei. Caracterul imperativ al normelor juridice nu exclude tragerea la raspundere a administratiei pentru nesocotirea interesului general si al interesului juridic, particular recunoscut ca atare de drept.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Notiunea, Normele si Izvoarele Dreptului Administrativ.doc