Noțiunea obiectul - principiile metodele și sistemul criminalisticii

Primele semne ale acestei ştiinţe apare încă din epoca antică. Criminalistica, ca şi ştiinţă a fost fondată în urmă cu peste o sută de ani de către austriacul Hanse Gross, magistrat şi profesor de drept care a elaborat în 1893 un manual al judecătorului de instrucţie şi a definit criminalistica ca o ştiinţă a stărilor de fapt în procesul penal.

În privinţa identificării persoanelor după semnalmente, primele preocupări apar în Franţa în timpul lui Napoleon I care a înfiinţat prima poliţie judiciară, în fruntea căruia a pus un fost condamnat. Acesta a organizat pentru prima dată o evidenţă a infractorilor pe bază de fişe în care erau descrise semnalmentele persoanei, faptele comise de acestea, modul de operare şi poreclele.

În 1879 apare un nou sistem de identificare a infractorilor, sistemul antropometric, conceput de Alfonse Bertillon, care consta în măsurarea diferitelor segmente şi părţi ale corpului, sistem care s-a dovedit în timp că nu este destul de precis.

Acest sistem antropometric a fost înlocuit cu cel dactiloscopic, al cărui părinte este Francisc Calton. În ţara noastră, primele preocupări în domeniul criminalisticii apar în 1847, în timpul domniei lui Nicolae Şuţu, printr-o lucrare intitulată: „Reguli ce urmează a se păzi în privegherea şi cercetarea vinovaţilor”. Lucrarea cuprindea o serie de metode de tehnică şi tactică criminalistică.

Fotografia judiciară a fost pusă în practică din 1879, ceea ce situează România printre primele locuri în Europa în aplicarea acestui concept. O importanţă deosebită o au cei trei fraţi Minovici. Doctorul Mina Minovici a înfiinţat primul serviciu de evidenţă a infractorilor, folosind fişe antropometrice cu fotografii din faţă şi din profil, precum şi cu impresiunile papilare a primelor 4 degete de la mâna dreaptă. Tot el a înfiinţat şi prima morgă din România. Doctorul Ştefan Minovici a publicat în 1900 prima lucrare privind falsurile în documente şi fotografia în domeniul justiţiei. Nicolae Minovici a elaborat în 1904 primul tratat de medicină legală în România.

Dezvoltarea dactiloscopiei în România este opera doctorului Andrei Ionescu, care în 1914 a înlocuit metoda antropometrică cu metoda dactiloscopică. Alţi criminalişti au mai fost Petrescu Victor, care au elaborat instrucţiuni practice pentru cercetarea la faţa locului în cazul crimelor şi spargerilor. In 1920, Heri Stall, a publicat un tratat privind expertiza grafică şi tratat de grafologie şi expertiză în falsuri.

In 1902 s-a înfiinţat prima şcoală de poliţie ştiinţifică, iar în 1909 s-a înfiinţat şcoala de poliţie tehnică.

Noţiunea şi obiectul criminalisticii

Criminalistica este o ştiinţă juridică cu caracter autonom şi unitar care studiază, elaborează şi foloseşte metode şi mijloace tehnico ştinţifice, procedee tactice, şi metodice destinate descoperirii şi cercetării infracţiunilor, identificării infractorilor şi prevenirii faptelor antisociale.

Ea are un obiect de studiu propriu, şi un domeniu de cercetare bine delimitat.

Obiectul de studiu

- Elaborarea şi folosirea de metode şi mijloace tehnico ştiinţifice destinate descoperirii şi cercetării urmelor infracţiunii, create de om, de instrumente, de arme de foc, mijloace de transport şi fenomene fizico-chimice, în scopul identificării persoanelor sau obiectelor care s-au creat;

- Preluarea din alte domenii ale ştiinţei şi adaptarea lor la nevoile criminalisticii: din fizică, chimie, medicină legală, biologie, psihologie, logică, matematică, informatică, etc.

- Elaborarea de metode şi procedee ştiinţifice şi tactice pentru efectuarea actelor şi activităţilor de urmărire penală necesare în activitatea de cercetare a infracţiunilor.

- Elaborarea metodologiei de cercetare a diverselor genuri de infracţiuni prin studierea practicii judiciare şi valorificarea experienţei pozitive a organelor de urmărire penală.

- Elaborarea şi folosirea de metode şi mijloace tehnico tactice care să ducă la prevenirea săvârşirii de infracţiuni.

- Evidenţierea cauzelor şi condiţiilor care au generat sau favorizat săvârşirea infracţiunilor în vederea prevenirii acestora.

Principiile care stau la baza criminalisticii:

- Principiul legalităţii: toate activităţi de tehnică, tactică sau metodică criminalistică trebuie efectuate în baza legii;

- Principiul aflării adevărului: art. 3 din codul de procedură penală prevede că în desfăşurarea procesului trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la împrejurările cauzei şi persoana infractorului;

- Principiul prezumţiei de nevinovăţie, conform căruia orice persoană împotriva căreia s-a pornit un proces penal este prezumată nevinovată numai organelor judiciare revenindu-le obligaţia să administreze probele necesare dovedirii vinovăţiei.

- Procesul cercetării infracţiunilor reprezintă un caz particular de cunoaştere a realităţii: fiecare infracţiune are particularităţile ei, legate de natura faptei, împrejurările în care s-a comis, persoana infractorului, mobilul, modul de operare, mijloacele folosite

- Orice activitate infracţională lasă urme în mediul înconjurător şi se consumă în spaţiu şi timp: toate faptele infracţionale produc modificări în mediul care îl înconjoară şi ajută la identificarea făptuitorului.

- Orice fenomen legat de infracţiune produce în aceleaşi condiţii aceleaşi efecte;

- Examinarea criminalistică se realizează în principal prin comparaţie: se compară urmele rămase la locul faptei cu modelele tip legate de la persoanele bănuite că ar fi săvârşit acea infracţiune.