Noțiuni de dreptul mediului - atmosfera

Implicaţiile juridice ale protecţiei atmosferei

1. Atmosfera – aspecte generale

Etimologic, cuvântul „atmosferă” provine din limba greacă (athmos = aer şi spherein = aer, înveliş), iar dacă am încerca să o definim, am putea spune că aceasta desemnează învelişul de aer al Pământului. Într-o definiţie mai amplă, atmosfera terestră este învelişul gazos, alcătuit din aer, care înconjoară Pământul, fără o limită superioară precisă, având o compoziţie şi proprietăţi aproximativ constante până la cca. 3000m altitudine.

Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind protecţia atmosferei nr. 243/2000, prin atmosferă se înţelege „masa de aer care inconjoară suprafaţa terestră, încluzând şi stratul protector de ozon”.

Atmosfera planetei noastre este practic 100 % gazoasă, conţinând însă şi urme de substanţe solide, prezente în stare fin divizată. Altfel spus, aerul este un amestec de gaze. Acesta conţine 78% azot, 21% oxigen, 1% alte gaze (argon, neon, heliu, bioxid de carbon). În atmosferă, aerul ocupă cca. 96% din volum, restul de 4% fiind ocupat de vapori de apă.

Ca element important al mediului, aerul atmosferic, calitatea acestuia prezintă o semnificaţie deosebită penru viaţa şi sănătatea oamenilor, pentru existenţa faunei şi florei.

Datorită particularităţilor naturale ale atmosferei şi consecinţelor activităţilor umane, poluarea aerului, datorită creşterii concentraţiei unor constituienţi normali ai atmosferei sau pătrunderii unor compuşi străini acestui mediu – elemente radioactive, substanţe organice de sinteză ş.a., constituie o relitate tot mai evidentă a societăţii moderne

Aşadar, compoziţia atmosferei s-a schimbat de-a lungul celor aproximativ 2,5 - 2,8 miliarde de ani de când există, de la o atmosferă primitivă la cea actuală, trecând prin mai multe faze intermediare, în decursul cărora atmosfera şi-a schimbat nu numai compoziţia chimică, dar şi alte caracteristici precum ar fi densitate, grosime, transparenţă, şi altele.

În vederea prevenirii şi ameliorării calităţii atmosferei în scopul evitării efectelor negative asupra sănătăţii omului şi asupra mediului ca întreg, un rol important îl are conformarea activităţilor şi instalaţiilor la prevederile legislatiei europene în domeniul protecţiei atmosferei. Pentru aceasta, Serviciul Protecţia Atmosferei monitorizează stadiul implementării legislaţiei comunitare din domeniul protecţiei atmosferei asigurându-se astfel alinierea la normele juridice internaţionale şi la reglementările comunitare în domeniul protecţiei mediului.

În condiţiile dezvoltării civilizaţiei, având în vedere toate avantajele şi dezavantajele sale, protecţia mediului a devenit o preocupare primordială, dar în acelaşi timp, o sarcină dificilă, a cărei realizare presupune nu doar eforturi material-financiare şi organizaţii naţionale şi internaţionale, dar şi formarea şi dezvoltarea unei conştiinţe ecologice.

În ţara noastră, regimul juridic special al atmosferei este prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţiei atmosferei (aprobată prin Legea nr. 655/2001) şi îndeplineşte rolul de lege-cadru în materie.

Protecţia juridică a atmosferei trebuie să-şi perfecţioneze conţinutul, dar mai ales, trebuie perfecţionate mecanismele instituţionale de punere în aplicare a procedurilor administrative şi judiciare, larg deschise particularilor, asociaţiilor, marelui public.

Inventare critice ale normelor legale existente trebuie organizate cu scopul de a furniza guvernului (executivului) şi legislativului informaţii şi propuneri combinând informaţia juridică specializată şi opiniile experţilor.

Programe naţionale de control şi de evaluare a respectării sau a violării normelor legale, care să permită evaluarea periodică a eficienţei instrumentelor şi instituţiilor juridice, vor trebui, tot asemenea elaborate.

2. Protecţia atmosferii în dreptul intern

Cadrul juridic specific actual priveşte prevnirea, eliminarea, limitarea deteriorării şi amelioararea calităţii atmosferei, în scopul evitării efectelor negative asupra sănătăţii omului şi asupra mediului. Acţiunea juridică vizează reglementarea activităţilor care afectează sau care pot afecta calitatea atmosferei, direct sau indirect, desfăşurate de către persoane fizice şi juridice, conform strategiei naţionale în domeniu.

2.1. Politica şi strategia naţională pentru protecţia atmosferei

În acţiunile de protecţie a atmosferei, accentul se pune pe activitatea de prevenire a poluării atmosferice, pe reducerea cât mai mult posibil a efectelor acestei poluări şi ameliorarea calităţii aerului.

În acest scop, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează politicle regionale şi globale, fundamentând principiile şi acţiunile specifice la nivel naţional şi local, în acest domeniu.

Politica naţională de protecţie a atmosferei constă, în principal, din următoarele:

- introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reţinerea poluanţilor la sursă;

- gestionarea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanţi până la realizarea celor mai scăzute nivele care să nu depăşească capacitatea de regenerare a atmosferei;