Extras din curs

Definiţia dreptului

Dreptul este sistemul normelor de conduita, elaborate sau recunoscute de stat, care orientează comportamentul persoanei in conformitate cu valorile sociale ale societatii respective, stabilind drepturi si obligaţii juridice a cărora respectare obligatorie este asigurata, la nevoie de forţa coercitiva a statului {puteri publice}

Izvoarele dreptului

Prin izvoare ale dreptului se înţelege acea modalitatea prin care i-a naştere sau se formează factorii de determinare si creare ai dreptului, astfel se face distincţie intre izvoarele materiale si cele formale

izvoarele materiale sau cutuma desemnează faptul social sau factorii care configurează dreptul, adică geneza dreptului, se are in vedere uzuantele comerciale

izvoarele formale sau legislative au in vedere mijlocul prin care se exprima izvorul material, forma pe care o imbraca dreptul in ansamblul normelor sale.

Izvoarele formale ale dreptului sunt :

Constituţia ca si lege fundamentala are forţa juridica superioara celorlalte legi, reglementează in mod sistematic atât principiile structurii social-economice, cat si cele ale organizări si funcţionarii statului bazat pe acesta, garantează material drepturile fundamentale cetatenesti si stabileşte datoriile corespunzătoare acestor drepturi.

Legea este actul normativ cu valoare juridica superioara, fiind cel mai important izvor juridic al dreptului ce emana de la Parlament.

Legile sunt impartite in doua categorii :

legi organice, care ca si importanta sunt situate intre constituţie si legile ordinare, acestea se refera la organizarea si funcţionarea diferitelor organe sau structuri ale statului. Legile organice se adopta cu votul majoritarii fiecărei camere.

legile ordinare sunt menite sa reglementeze relaţiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurării, menţinerii, si exercitării puterii. Legile ordinare se adopta cu votul membrilor prezenţi ai fiecărei camere.

Legile pot fi clasificate in:

generale, sunt acele legi care reglementează relaţiile sociale dintr-un anumit domeniu

speciale, aceasta lege intervine cu o reglementare aparte, deosebita, particulara fata de reglementările legii generale, in concurs cu legea generala legea speciala se aplica cu prioritate conform principiului „lex speciali derogat generali”

excepţionale, se dau in situaţii cu totul deosebite, ele stabilind consecinţele juridice ale aplicări lor.

Hotărâri de guvern, sunt acte emise de guvern pe baza si in executarea legilor

Ordonanţele de guvern, se emit in temeiul unei legi temporare de abilitare, in condiţiile delegării legislative, in domenii ce ţin de legile ordinare, aceste acte sunt supuse ulterior aprobării prin lege.

Instrucţiunile, ordinele si alte asemenea acte cu caracter normativ emise de miniştri si celorlalţi conducători ai organelor centrale ale administraţiei de stat.

Hotărâri ale organelor locale, sunt acte emise de Consiliile Judeţene sau Consiliile Locale, si se adresează doar acelei unitati teritorial administrative

Condiţiile de validitate ale acestor acte, sunt necesare a fi îndeplinite in mod cumulativ:

- sa fie emise in conformitate cu constituţia ( principiul legalităţii)

- sa fi emisa de organul competent (principiul specialităţii)

- prioritatea unui act cu o valoare superioara fata de un alt act ( prevederile din constituţie se aplica cu prioritate fata de lege) (principiul prioritatii)

Izvoarele neformale sunt uzanţele, ele reprezintă norme de conduita născute din practica, prin repetabilitate, constanta si continuitate si care sunt respectate întocmai ca o norma juridica obligatorie, acestea tind sa aibă o importanta redusa in contextul actual.

Norma juridica

Definiţie

Ca element constitutiv al dreptului este o regula de conduita, instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta, a cărei respectare este asigurata de , la nevoie, prin forţa coercitiva a statului.

Clasificare

normele principii – sunt cele care nu au o regula de conduita in mod aparent, ci se manifesta sub forma stabilirii unor principii cu caracter general, care pot viza întregul sistem al dreptului sau anumite ramuri.

normele definiţii – sunt cele care definesc anumite concepte dintr-un act normativ, aceste definiţii au si ele un caracter normativ întrucât, in interpretarea lor trebuie sa tina seama de sensul ce i-sa dat prin definiţia din legea respectiva.

normele sarcini- sunt cele prin care se stabilesc componentele, atribuţiile sau sarcinile unor organe.